Asta e o poveste la care visez de mult timp... Se face ca intr-o zi ies pe balcon si o floare imi insenineaza dimineata...o floare draga mie, simbolul drumetului, pe nume popular albumita, albumeala, steluta, flocosele, floarea reginei, floarea muntilor, in denumire latineasca "leontopodium alpinum"...
Ma uit la ea si imi amintesc fiecare secunda care a trecut de atunci de cand am vazut-o prima oara la munte, printre abrupturi. Stiam ca exista, dar nu o vazusem decat in poze. Un gand imi incoltise atunci: sa o domesticesc, sa am una singura, numai pentru mine. Cu toate ca eram copil, am rezistat ispitei de a o rupe numai ca sa o am in ierbar. Ai mei, privindu-mi chinul, imi fac odata un cadou de ziua mea. Nu stiam ca ei scrisesera unui vechi coleg de studii, din Mongolia. Asa ca ma pomenesc dimineata cu un plic pe noptiera. Cand l-am deschis, am gemut, era o felicitare cu o floare de colt uscata, venita tocmai din stepa mongoleza. Am gemut de uimire, de bucuria cadoului nepretuit dar si de durere, de parca eram un ierbivor care primea fan uscat in loc de iarba verde si gustoasa...dar eram prea miscat de bucuria alor mei ca sa le stric placerea. Stiam ca in Mongolia le mananca oile si caprele, ele crescand peste tot, ca la noi papadiile... "Intr-o zi..."...visam...
Cautam informatii: tot ceea ce gaseam este faptul ca planta are floarea "antodiu compus", fructul achena, faptul ca ea creste la inaltimi...dar nimic concret...
Acest desen imi mai arata cate ceva dar...
Stateam zile intregi cu felicitarea pe genunchi, o pastram ca pe o icoana. Ea imi mangaia sufletul in zilele noroase si in noptile de iarna ma purta cu gandul pe poteci alpine... Aveam o floare de colt, o mica minune a naturii. Un fir de iarba paslos cu o stea la un capat, era gingasa cum numai florile maiestre pot fi. O floare, nu mi se parea ceva neobisnuit atunci, asa credeam eu, dar imi atragea privirea ca un magnet. Sa fie vraja muntilor sau o particica din munte era in sufletul meu? Eram mandru ca aveam una, venita de departe numai pentru mine si nu spuneam nimanui ca am asa ceva acasa, in parte sa nu creada ca am rupt-o din munte, pe de alta parte era secretul meu de copil... Ii ascultam pe altii cum povesteau ca au vazut una pe nu stiu care varf dar nu reusisera sa se apropie de ea... Eu? Radiam de fericire , stiam numai eu de floare si ma simteam special, un norocos...era numai a mea!
La inceput nu vazusem nimic special la ea, stiam ca e rara numai, un simbol...ganduri de bucurie, nestiinta, mandrie de copil. Dar toate aveau sa se schimbe...daca as fi stiut atunci! Imi plac nespus de mult florile, dar nu indrazneam sa visez la una vie, nu vroiam sa o rup din locul ei si oricat de mult imi doream una, nu ma lasa inima sa bag sapa! Asa se intampla ca imi dau seama ca nu voi avea niciodata o floare vie si imi curgeau lacrimi amare. Avusesem alte experiente cu flori de la bunicii de la tara, nici ele nu cresteau in ghiveci. Un vis de copil se sfarseste in lacrimi... Ma multumeam sa plec la munte si cand gaseam una nu ma desparteam de ea cu orele, admirandu-mi visul care devenea realitate pentru scurt timp. O consideram a mea, o mangaiam cu privirea...si mai stergeam o lacrima. Se intampla cateodata sa stau cateva zile prin preajma si zilnic ii faceam vizite de prietenie. Mai vedeam lume cu cate o floare la rever si tremuram pentru floarea mea, caci o gasisem eu si cu asta basta, era a mea! Era acolo mereu, pana intr-o zi, cand am descoperit crunta realitate... Ma alina gandul ca mai sunt si altele, mai bine ascunse prin inaltimi. Timpul trece si in cele din urma ajung sa le vad si pe acestea. Da...mai erau! Tot asa, albe, pufoase... Cautam prin carti informatii despre ea dar mare lucru nu gaseam. Imi incolti iarasi gandul din copilarie. Cum sa fac, cum sa nu fac, sapa nu intra la socoteala. Ma uit la felicitarea cu pricina... Evrika! Sar la ai mei: "trebuie ca maine sa trimiteti o scrisoare in Mongolia, asa ca...musai sa o compuneti azi"! Ai mei stiau ca o impotrivire nu are sorti de izbanda si s-a trecut la compunerea textului. Pana la urma, ideea nastrusnica i-a facut si pe ei sa fie de partea mea. Stiam ca scrisoarea face 1 luna pana in Mongolia, 1 luna dus, 1 intors, doua saptamani de gratie... Trec trei luni, nimic. Intru in sevraj postal, asa tocisem cu privirea cutia de scrisori. Trec apoi ani si imi luasem gandul. Gasesc ceva pe net dar tot fara sperante. Apoi un amic...imi da un link...fac o comanda tot fara sperante... Ajung acasa, gasesc un plic...litere chirilice, stampila de Mongolia! AU! Visul meu era pe jumatate implinit! Asa cum necazurile nu vin niciodata singure, se dovedi ca...nici bucuriile nu fac exceptie de la regula! In cutia postala gasesc un plic din Canada! Caut repede informatii pe net, le astern pe hartie tot ce era pe forum-uri si se contureaza un plan de lupta. Rasadnita, amestecul de pamant (reteta proprie datorita informatiilor filtrate!)...si semintele! Trece cam o saptamana, rasadnita e verde!
Prin cate chinuri am trecut, caci nu stiam multe, numai eu stiu! Munca aducatoare de placere (rasadnita, pamantul, insamantarea), toate acestea m-au obosit teribil psihic, nervii fiind intinsi la maximum. "Daca nu-i bine asa"? Tot soiul de intrebari si supozitii. Dupa ceva timp, constatand ca nu incoltesc semintele, am schimbat tactica. Iarasi cautari pe net, privit de poze...si gasesc solutia salvatoare! Iarba era secretul! Incerc sa reconstitui peisajul montan cu solutii artificiale. Asteptari febrile si nu mica a fost bucuria cand dupa un timp retina trimise creierului spre procesare culoarea verde a semintelor incoltite.
Tot nestiutor eram in cresterea acestor flori! Acum ce va urma? Alte conditii trebuie indeplinite. Care? De asta imi dadusem seama cand au inceput unele sa se ofileasca si le-am pierdut. Iarasi calcule peste calcule si se pare ca gasisem solutia, de fapt conditiile trebuie indeplinite intocmai. Cum realizez conditiile acestea? Gasind cauza ruperii florilor, incerc sa remediez situatia. Tare firave sunt plantutele, cat un fir de par daca nu mai subtiri, si eu le crezusem mai rezistente decat sunt. Apa era problema, de fapt nu ea, ci starea ei naturala. Gasesc pe net un aparat care ar rezolva cat de cat problema dar pretul nu ma incanta deloc. Intram in necunoscut si nu aveam chef sa arunc pe geam sute de euro. Oricum era o improvizatie, caci nu as fi reusit sa reconstitui conditiile montane decat in mica parte, dar incercam. Am visat ceva intr-o noapte si dimineata ma gasi trebaluind prin casa, mesterind ceva. Tot rezolv eu cumva... Instalatia fiind gata, o montez si spre bucuria mea, functioneaza. Bucuria creste si mai mult cand vad ca plantele raspund afirmativ straduintelor mele si imi daruiesc primul rand de frunzulite.
Aha...incepusem sa banuiesc o serie de conditii care trebuie indeplinite, una dupa alta...si toate trebuie sa mearga snur. Nu era vorba de un fir, doua, ci de toate plantutele aproape care sufereau, deci banuiam bine! Cam migaloasa munca asta, dar ce nu face omul sa isi vada visul implinit! Urmeaza al doilea rand de frunzulite, apoi al treilea. Florile tot verzi, fara pasla. Incepusem sa intru la banuieli. Mai lipsea ceva in angrenajul acesta...iar cautari... Lipsea ceva din amestecul de pamant si am completat imediat, norocul meu ca am gasit ce trebuia. Oare va avea efect? Si inca ce efect! Parca udasem cu apa vie! Plantele se inzdravenesc, cresc, fac pasla, bucuria mea e fara margini!. Lipsa acelui "ceva" din compozitia solului imi dadea batai de cap.
Mai am seminte, primisem din doua parti. Iau cateva dintr-un plic, cateva din celalalt plic, un melanj canadiano-mongolez. Incerc un experiment. Alta rasadnita, alt pamant, cu tot ce trebuie, instalez iar acea improvizatie de care spuneam. Avand acum ceva experienta, totul mergea usor si iar am plantute... stau acum linistit, caci de cele mai mari din seria trecuta are grija soarele acum. In mod voit, renunt la o conditie sa vad ce se intampla...urmare clara...ofilire... Cat mai pot si am timp, asigur si acea conditie, plantele se inzdravenesc. Trec la faza a doua, renunt la alta conditie si cum banuiam, urmeaza ofilirea...renunt la alta conditie, aceeasi urmare. Rezultat: pentru incoltire, samanta trebuie sa beneficieze de anumite conditii, apoi pana la 10-12 zile alte conditii si cam pana la 1 luna alte conditii care toate trebuie sa urmeze snur una dupa alta fara nicio perturbare, altfel adio planta! Si pe munte la fel cred eu! Daca natura face in asa fel incat sa lipseasca o conditie, adio planta, o pierzi din peisaj...o simpla ploaie poate omora floarea...Va spuneam de iarba...acum am vazut ce conditii creaza, eu incercand sa o suplinesc artificial, am vazut ce efect are. Mai sunt flori pe pernite (iarba) in crapaturi...acolo le apara altceva...dar in locuri golase si expuse nu am vazut. Experienta de acasa imi spune ca nici macar semintele nu ar incolti.
Cam pana la 1 luna, este dificila dezvoltarea plantei, plina de primejdii. Atingand varsta asta, grijile dispar ca prin farmec. O urmaresc zilnic, cam pe la 3 luni, odata cu venirea verii pe creste, planta formeaza pasla, numai daca solul contine acel "ceva" si daca un alt "ceva" nu este in exces. Lipsa paslei va face foarte dificila cresterea, dupa cum urmeaza sa povestesc. Rolul ei din observatiile mele: in rol secundar protectie de frig si soare, in rol principal captarea apei. Mii de particule de apa se aduna pe frunze si se scurg sub forma de picaturi inspre baza plantei. Cam greu cred eu ca pasla are acum rol de protectie contra soarelui, caci ea rezista fenomenal de bine la soarele si caldura din Bucuresti.
Nu cunosc problema ultravioletelor, este posibil ca pasla sa joace totusi un rol de respingere a lor. Pasla, cu perii indreptati spre planta conduce apa sub forma de picaturi absorbite din umezeala aerului in zilele calde de vara. Ce uitasem sa spun este ca toata planta creste firava si pipernicita in lipsa acelui "ceva" din pamant, pasla neformandu-se nu o poate ajuta in perioada verii si in cele din urma planta moare. Sa nu credeti ca pasla aia se uda cumva. Ramane uscata ca si cum ar fi fost stropita cu "water repellent" pentru geci de munte. Curg picaturile pe ea de toata frumusetea! Ele stau in soare plin si am masurat temperatura solului, nu va spun la cat a ajuns...ca nu o sa credeti. Nimic, planta rezista fenomenal. Petunii, craite, zorele, regina noptii, ficusi, palmieri si altele, toate sufera de caldura numai florile de colt zambesc...dragele mele! Se pare ca in curand voi renunta la petunii si alte asemenea... Faptul ca pasla are rolul de care spuneam, mi s-a accentuat convingerea atunci cand am renuntat sa ud plantele in mod normal si am folosit numai stropi picati de sus. Cu cat se usca pamantul mai mult cu atat pasla devenea mai groasa si mai deasa. Daca vara a rezistat foarte bine, toamna cu schimbarile de temperatura, diferentele mari intre zi si noapte (ca pe creste) ii priesc de minune si planta isi arata adevarata splendoare. Toata vara, numai cele de colt, au fost atacate de tot felul de paduchi si am folosit un insecticid. Nimic special, planta a rezistat bine. Cel mai rau a fost un paianjen rosu pentru care nimic nu este bun de combatut si am pierdut ceva plante. Odata cu formarea paslei, pe la 3 luni, planta formeaza si lastari la baza, ca o tufa, cam 10-12, toti cu tija florala. Asta dintr-o singura samanta.
Se termina primul an pe creste si planta adoarme pana in primavara, rizomul paslos o apara de inghet. Vine primavara si planta iese din nou, face pasla, lastari... cresc lastarii si...pasla se retrage, de ce nu stiu. Planta are poate nevoie de ceva din compozitia paslei sau pur si simplu de energie suplimentara pentru a inflori. Tija florala creste si pasla apare la flori, nu pe frunze. Acum cred ca pasla are rol protector pentru polen dar si inca un alt rol: floarea e vizibila de departe si atrage ganganii zburatoare pentru polenizare. Protectie contra soarelui, ploaie, frig, vant, cum e pe creste. Ce rol ar mai avea pasla? Sa ne bucuram noi de floare privind-o caci este tare frumoasa! Semintele se coc vara, cad si incoltesc in primavara. In primul an floarea face rozeta de frunze dar infloreste in al doilea an. Rozeta de frunze cam de 5-15 cm in diametru si tot la fel in inaltime. Vara scurta pe creste, nu-i da voie sa infloreasca in primul an si de aceea ea s-a acomodat la inflorirea in al doilea an. Fara "somnul de iarna", ea infloreste, isi consuma energia si moare. Vrei nu vrei, trebuie sa ii acorzi odihna daca vrei sa te bucuri de ea cam 7-8 ani. Planta creste greu, cam 0,5 cm / luna. Dar odata pornita, nimic nu o mai opreste. Rezista la intemperii de tot felul, cum spuneam, insecticidul nu o afecteaza, rareori vezi o floare asa de puternica. Or fi la fel si celelalte care cresc printre nori, dar nu le-am studiat. Apoi...in timpul verii, tija florala se ridica din rozeta de frunze, iesind din iarba. Cand se desface, floarea e ca o steluta parca desprinsa din povestile cu zane, acea steluta din varful baghetei magice... Floarea este compusa... pierdusem multe, caci nu merg transplantate, au supravietuit numai cele "nemiscate" din locul incoltirii.
Acum ca veni vorba de floare, denumirile latinesti au fost date de Carl von Linne, dar nu dupa inrudiri, ci dupa cum i se parea lui ca ar semana, ca sa spun babeste. "Leontopodium alpinum"...leontopodium ar suna latineste dar e denumire venita din greaca veche dar e formata din "leon" si "podium" adica ..."urma de leu" alpina. Ce i s-o fi parut ca floarea seamana a urma de leu...?
Ce mai contine planta, nu stiu. Cert este ca gasesti pe piata tot felul de produse ca sampon, alifii, sapun, creme, lotiuni din flori de colt. O fi numai marketing? Nu stiu. Insa daca stau si ma gandesc cate flori de pe branele muntilor se folosesc in medicina, as zice ca leontopodium-ul are si puteri vindecatoare. Un lucru e sigur: ii plac pisoiului meu nespus de mult si trebuie sa le pazesc strasnic. Din toata jungla de flori de pe balcon, l-am surprins tocmai in "zona alpina" mestecand tacticos...urmarea? I-am bagat doua degete in ceafa si l-am ridicat in aer, primind bobarnace la poponet. Da' ce, e salata floarea mea? Fara succes, cum eram neatent, se repezea in ele asa ca a trebuit sa inchipui pe balcon undeva sus niste brane si fisuri in stanca formate din etajere si ghivece suspendate...uite cum florii domesticite ii sunt sortite tot locuri inalte ca pe crestele muntilor, sa simta gol sub picioare si stele deasupra... Acum e liniste... Ce va urma? Povestea alpina de la 6000 de milimetri deasupra asfaltului se va incheia deocamdata aici, cu "cortina trasa si cu usile inchise", cu promisiunea ferma de a reveni cu detalii... Deocamdata ma bucur de flori si de reusita, incercand totodata sa perfectionez tehnica si intelegerea dezvoltarii plantei, caci banuiesc eu, pamantul mai trebuie sa contina ceva anume de care voi face rost pentru la anul...intentionez sa gasesc un locsor departe de ochii lumii, un locsor numai al meu, undeva greu de ajuns, unde viitoarele flori vor zambi soarelui. Voi merge mereu acolo sa le admir, dar cu siguranta nu voi duce toate semintele pentru ca inima nu ma va lasa sa nu ii fac o bucurie vreunei amice sau unui amic apropiat... In rest, cele cateva zeci de fire de acum pe care le am, isi vor continua drumul in viata destainuindu-mi multe lucruri pentru a fi povestite. Iarna asta va trece greu, caci urmeaza sa montez alte rasadnite, sa fac alt amestec de pamant si mai ales experienta de anul acesta ma va scuti de greseli de cultura in viitor si sper ca toamna care vine sa am balconul plin de stelute albe si pufoase...
luni, 14 decembrie 2009
Fenomene optice la munte
Oare ce ar putea fi mai frumos in excursiile noastre decat prietenii? Uneori insa, ceea ce vedem ne lasa muti de uimire...trecem intr-o alta dimensiune a simtirilor si trairilor caci ceea ce vedem este unic, fenomenal de frumos si totodata misterios...
Unii dintre noi am auzit povestindu-se aceste lucruri, insa si mai putini am vazut asa ceva pe viu ca sa nu mai spun cati or fi dintre aceia care au reusit si o fotografie!
Prin acest articol incerc sa reunesc aceste fenomene pentru ca toti sa le cunoasca.
Aceste fenomene cu o aura aparte si plini de mister se numesc "fotometeori". Fotometeorii sunt fenomene optice create de refractia, reflexia, difractia sau interferenta razelor de lumina ale Soarelui sau ale Lunii cu vaporii de apa cristalina contaminati cu particulele de praf din atmosfera.
HALOUL
Haloul constituie un arc de cerc sau un cerc luminos, slab colorat in jurul razelor Soarelui sau Lunii format prin refractia si reflexia razelor luminoase in cristalele de gheata foarte fine din norii Cirus si Cirostratus. Ei anunta schimbarea timpului, popular i se mai spune Luna Imbujorata.
COROANA
Coroana este formata din cercuri colorate in jurul Soarelui sau a Lunii si este produsa de difractia luminii de catre picaturile de apa. Ea are cercurile mai mici decat haloul, culorile mai vii si asezate in ordine inversa, cu rosul la exterior.
GLORIA
Fenomenul Gloria reprezinta un sistem de inele colorate, formate in jurul umbrei proprii prin difractialuminii in micile picaturi de apa din nori sau ceata.
CURCUBEUL
Arce de cerc concentrice formate pe un ecran de picaturi de apa din atmosfera, cand pozitia soarelui este opusa ecranului. 7culori ale spectrului, cu rosul la exterior si violet la interior.
MIRAJUL
Mirajul este generat de imaginile unor obiecte indepartate ce apar sub forma simpla sau multipla, dreapta sau rasturnata, marita sau redusa in plan vertical. Se datoreste refractiei luminii prin straturi de aer cu densitati diferite.
UMBRA MUNTILOR
Apare imediat dupa rasaritul Soarelui sau inainte de apus, in chip de imagine fantastica, intunecata, ce se indreapta cu repeziciune spre noi atunci cand soarele se ridica pe bolta. Viteza fenomenului este destul de mare si se poate observa datorita umbrei muntilor peste ecranul de ceata din vale.
CERCUL LUI ULLOA
Cercul lui Ulloa ii apare alpinistului ajuns dupa rasaritul soarelui pe creasta unui munte si care, privind spre apus in ceata care se risipeste, isi vede imaginea inconjurata de trei cercuri viu colorate si pe un al patrulea, mai mare si mai albicios.
SOARELE FALS
Apare de regula dupa ploaie, inainte de apusul Soarelui sub forma unei pete stralucitoare pe nori sau pe un ecran de particule de apa care plutesc in atmosfera. Fenomenul este imaginea Soarelui proiectata pe acel ecran.
Unii dintre noi am auzit povestindu-se aceste lucruri, insa si mai putini am vazut asa ceva pe viu ca sa nu mai spun cati or fi dintre aceia care au reusit si o fotografie!
Prin acest articol incerc sa reunesc aceste fenomene pentru ca toti sa le cunoasca.
Aceste fenomene cu o aura aparte si plini de mister se numesc "fotometeori". Fotometeorii sunt fenomene optice create de refractia, reflexia, difractia sau interferenta razelor de lumina ale Soarelui sau ale Lunii cu vaporii de apa cristalina contaminati cu particulele de praf din atmosfera.
HALOUL
Haloul constituie un arc de cerc sau un cerc luminos, slab colorat in jurul razelor Soarelui sau Lunii format prin refractia si reflexia razelor luminoase in cristalele de gheata foarte fine din norii Cirus si Cirostratus. Ei anunta schimbarea timpului, popular i se mai spune Luna Imbujorata.
COROANA
Coroana este formata din cercuri colorate in jurul Soarelui sau a Lunii si este produsa de difractia luminii de catre picaturile de apa. Ea are cercurile mai mici decat haloul, culorile mai vii si asezate in ordine inversa, cu rosul la exterior.
GLORIA
Fenomenul Gloria reprezinta un sistem de inele colorate, formate in jurul umbrei proprii prin difractialuminii in micile picaturi de apa din nori sau ceata.
CURCUBEUL
Arce de cerc concentrice formate pe un ecran de picaturi de apa din atmosfera, cand pozitia soarelui este opusa ecranului. 7culori ale spectrului, cu rosul la exterior si violet la interior.
MIRAJUL
Mirajul este generat de imaginile unor obiecte indepartate ce apar sub forma simpla sau multipla, dreapta sau rasturnata, marita sau redusa in plan vertical. Se datoreste refractiei luminii prin straturi de aer cu densitati diferite.
UMBRA MUNTILOR
Apare imediat dupa rasaritul Soarelui sau inainte de apus, in chip de imagine fantastica, intunecata, ce se indreapta cu repeziciune spre noi atunci cand soarele se ridica pe bolta. Viteza fenomenului este destul de mare si se poate observa datorita umbrei muntilor peste ecranul de ceata din vale.
CERCUL LUI ULLOA
Cercul lui Ulloa ii apare alpinistului ajuns dupa rasaritul soarelui pe creasta unui munte si care, privind spre apus in ceata care se risipeste, isi vede imaginea inconjurata de trei cercuri viu colorate si pe un al patrulea, mai mare si mai albicios.
SOARELE FALS
Apare de regula dupa ploaie, inainte de apusul Soarelui sub forma unei pete stralucitoare pe nori sau pe un ecran de particule de apa care plutesc in atmosfera. Fenomenul este imaginea Soarelui proiectata pe acel ecran.
Bocancul
In ultima vreme au aparut tot felul de intrebari despre echipament, semn ca nu toata lumea cunoaste cum sa isi aleaga echipamentul. Acest articol este destinat celor care isi aleg pentru prima oara bocancii pentru parcurgerea unui traseu montan.
Incep simplu, prin a spune ca bocancul este o parte indispensabila de echipament; multa lume nu realizeaza importanta acestui segment din echipamentul propriu. Am introdus si cate o poza care sa exemplifice diferenta de constructie a bocancilor si implicit a destinatiei lor, pentru ca uneori constati ca ai facut o alegere proasta atunci cand ai cumparat bocancii...de acest lucru iti dai seama numai pe traseu. Pozele sunt numai ca titlu informativ de prezentare, nu e vorba de numele unor firme.
Trec peste "istoria" bocancului, neavand acum toate datele necesare prezentarii. Ar fi fost interesant acest aspect, dar intentia mea este alta in momentul de fata, o prezentare a bocancului in mod general.
CE TREBUIE AVUT IN VEDERE INAINTE DE CUMPARARE
- sa avem o idee generala despre ce trasee dorim sa parcurgem; astfel vom evita sa achizitionam bocanci neadecvati.
-durata excursiei are o influenta majora in a alege bocancii
-anotimpul in care parcurgem traseul
Un simplu calcul ne va da raspunsul: cu cat traseul este mai greu, pe o perioada mai lunga in care pot aparea intemperii si cu cat se trece inspre sezonul de iarna, bocancul va fi mai greu, mai gros si mai rigid ca sa reziste. Nimeni nu isi doreste sa il "lase bocancii" pe traseu. In acelasi timp trebuie evitat sa se creada ca un bocanc destinat sezonului de iarna este bun si vara, sau invers.
TALPA
In alegerea tipului de incaltaminte se pleaca in primul rand de la talpa. In functie de destinatia bocancului si de anotimpul in care se foloseste, talpile si constructia incaltamintei difera. Pentru vara este recomandata o talpa flexibila si aderenta. Cu cat se extinde folosirea bocancului in celelalte anotimpuri, cu atat talpa devine mai rigida si avand calupurile mai mari ajungand ca in anotimpul de iarna sa aiba o rigiditate maxima pentru o buna stabilitate pe zapada. De asemenea, talpa, prezinta la bocancii de iarna "sina pentru coltari", o constructie speciala si intarita pentru montarea coltarilor. Este vorba de un "sant" in varful bocancului si la calcai, este o proeminenta a talpii in care se propteste clapeta coltarilor (vezi articolul scris de Mike "pioletul si coltarii")
FATA BOCANCULUI
Si fata bocancului sufera modificari in functie de tipul de traseu. Pentru vara se foloseste in general piele in combinatie cu materiale sintetice, Cordura sau Kevlar. Fata bocancului trebuie sa fie "dintr-o bucata", sa aiba cat mai putine cusaturi iar limba sa fie unita de fata ca sa nu intre apa pe la sireturi. Cu cat este un traseu mai dificil sau altitudinea mai mare (stanca/grohotis) cu atat fata bocancului este mai groasa ca sa ne apere de pietre, umezeala si frig si prezinta si o galosare din material rezistent. O fata subtire si moale este pentru mers usor, la padure.
Nu am ce sa fac, trebuie sa comentez putin in ansamblu tot bocancul. Un bocanc usor (talpa subtire, piele subtire) este bun pe trasee usoare spre medii unde pasajele mai dificile sunt scurte. In general este bun pentru o iesire scurta de cateva zile. Daca planificam o iesire mai lunga, involuntar ne gandim ca vom intampina destule capricii ale vremii si chiar ne facem ganduri sa nu ramanem desculti pe munte din cauza ruperii bocancului. De aceea vom alege un bocanc mai rezistent, cu talpa mai groasa si mai rigida, o fata mai groasa...de unde rezulta si o greutate sporita a bocancului. Ne facem ganduri ca ne va fi greu cu ei in picioare...fals! Drumul pe munte nu-i totuna cu mersul pe asfalt. Apropierea pe munte se poate face cu o incaltaminte usoara si comoda care nu cantareste mare lucru. Avantajele unui bocanc mai rezistent se vor vedea rapid la prima ploaie, baltoaca, frig sau teren mai greu.
Cu cat vrem sa extindem folosirea bocancului in sezoanele mai reci (toamna, iarna) cu atat el devine mai butucanos si mai greu, deoarece se folosesc materiale mai groase. Este necesar acest lucru pentru a ne feri de intemperii.
Iarna, spre surprinderea multora, este avantajos un bocanc greu. De ce? Ofera o stabilitate mai mare pe zapada, poti "infige" bocancul in zapada, constructia lui solida te fereste de fracturi sau luxatii, se pot fixa diferite echipamente specifice sezonului de iarna (schiuri, coltari, rachete de zapada). Cel mai mare avantaj al unui bocanc greu este protectia oferita impotriva frigului si IMPIEDICAREA ALUNECARII, care alunecare ne va face sa obosim teribil datorita fortarii muschilor de la picior. Stabilitatea deplasarii pe zapada este esentiala!La inceput este mai greu cu ei pana te obisnuiesti; pe urma te poti felicita ca i-ai cumparat!
Bocancii de vara sunt improprii mersului iarna, alegeti bocanci de iarna. Sunt mai scumpi dar daca aveti ganduri de viitor, merita investitia. Daca mergeti numai ocazional, nu riscati la trasee de altitudine sau la distante mai folosind bocancii de vara!
Nici bocancii de iarna nu ofera o protectie totala impotriva intemperiilor. Poti avea surprize sa gasesti gheata pe ei in diminetile de iarna, daca nu-i intretii. In unele prospecte scrie ca au fost tratati cu solutii, deci nu se da cu nimic pe ei, altfel se strica impermeabilitatea. Acum au aparut diferite solutii care ne scutesc de aceasta dilema.
O alta categorie a bocancilor de iarna sunt "plasticii". Sunt de plastic, cum sunt claparii de schi. Singura lor problema identificata de unii oameni este faptul ca transpira in ei (prin plastic nu trece aburul) si se cam simte frigul. Fireste, asta depinde de purtator. In schimb nu se prinde gheata de ei...la utilizare neatenta se pot sparge daca lovim stanca.
Ultimul sfat: cel mai bine cumparati dupa ce probati si nu uscati bocancii langa surse de caldura gen foc sau calorifer/soba.
Nu am spus nimic despre captuseli, membrane...acest lucru a fost dezbatut pe forum mult timp, existand multe pareri pro/contra membranei si nu am dorit sa intru in acest subiect iarasi.
Incep simplu, prin a spune ca bocancul este o parte indispensabila de echipament; multa lume nu realizeaza importanta acestui segment din echipamentul propriu. Am introdus si cate o poza care sa exemplifice diferenta de constructie a bocancilor si implicit a destinatiei lor, pentru ca uneori constati ca ai facut o alegere proasta atunci cand ai cumparat bocancii...de acest lucru iti dai seama numai pe traseu. Pozele sunt numai ca titlu informativ de prezentare, nu e vorba de numele unor firme.
Trec peste "istoria" bocancului, neavand acum toate datele necesare prezentarii. Ar fi fost interesant acest aspect, dar intentia mea este alta in momentul de fata, o prezentare a bocancului in mod general.
CE TREBUIE AVUT IN VEDERE INAINTE DE CUMPARARE
- sa avem o idee generala despre ce trasee dorim sa parcurgem; astfel vom evita sa achizitionam bocanci neadecvati.
-durata excursiei are o influenta majora in a alege bocancii
-anotimpul in care parcurgem traseul
Un simplu calcul ne va da raspunsul: cu cat traseul este mai greu, pe o perioada mai lunga in care pot aparea intemperii si cu cat se trece inspre sezonul de iarna, bocancul va fi mai greu, mai gros si mai rigid ca sa reziste. Nimeni nu isi doreste sa il "lase bocancii" pe traseu. In acelasi timp trebuie evitat sa se creada ca un bocanc destinat sezonului de iarna este bun si vara, sau invers.
TALPA
In alegerea tipului de incaltaminte se pleaca in primul rand de la talpa. In functie de destinatia bocancului si de anotimpul in care se foloseste, talpile si constructia incaltamintei difera. Pentru vara este recomandata o talpa flexibila si aderenta. Cu cat se extinde folosirea bocancului in celelalte anotimpuri, cu atat talpa devine mai rigida si avand calupurile mai mari ajungand ca in anotimpul de iarna sa aiba o rigiditate maxima pentru o buna stabilitate pe zapada. De asemenea, talpa, prezinta la bocancii de iarna "sina pentru coltari", o constructie speciala si intarita pentru montarea coltarilor. Este vorba de un "sant" in varful bocancului si la calcai, este o proeminenta a talpii in care se propteste clapeta coltarilor (vezi articolul scris de Mike "pioletul si coltarii")
FATA BOCANCULUI
Si fata bocancului sufera modificari in functie de tipul de traseu. Pentru vara se foloseste in general piele in combinatie cu materiale sintetice, Cordura sau Kevlar. Fata bocancului trebuie sa fie "dintr-o bucata", sa aiba cat mai putine cusaturi iar limba sa fie unita de fata ca sa nu intre apa pe la sireturi. Cu cat este un traseu mai dificil sau altitudinea mai mare (stanca/grohotis) cu atat fata bocancului este mai groasa ca sa ne apere de pietre, umezeala si frig si prezinta si o galosare din material rezistent. O fata subtire si moale este pentru mers usor, la padure.
Nu am ce sa fac, trebuie sa comentez putin in ansamblu tot bocancul. Un bocanc usor (talpa subtire, piele subtire) este bun pe trasee usoare spre medii unde pasajele mai dificile sunt scurte. In general este bun pentru o iesire scurta de cateva zile. Daca planificam o iesire mai lunga, involuntar ne gandim ca vom intampina destule capricii ale vremii si chiar ne facem ganduri sa nu ramanem desculti pe munte din cauza ruperii bocancului. De aceea vom alege un bocanc mai rezistent, cu talpa mai groasa si mai rigida, o fata mai groasa...de unde rezulta si o greutate sporita a bocancului. Ne facem ganduri ca ne va fi greu cu ei in picioare...fals! Drumul pe munte nu-i totuna cu mersul pe asfalt. Apropierea pe munte se poate face cu o incaltaminte usoara si comoda care nu cantareste mare lucru. Avantajele unui bocanc mai rezistent se vor vedea rapid la prima ploaie, baltoaca, frig sau teren mai greu.
Cu cat vrem sa extindem folosirea bocancului in sezoanele mai reci (toamna, iarna) cu atat el devine mai butucanos si mai greu, deoarece se folosesc materiale mai groase. Este necesar acest lucru pentru a ne feri de intemperii.
Iarna, spre surprinderea multora, este avantajos un bocanc greu. De ce? Ofera o stabilitate mai mare pe zapada, poti "infige" bocancul in zapada, constructia lui solida te fereste de fracturi sau luxatii, se pot fixa diferite echipamente specifice sezonului de iarna (schiuri, coltari, rachete de zapada). Cel mai mare avantaj al unui bocanc greu este protectia oferita impotriva frigului si IMPIEDICAREA ALUNECARII, care alunecare ne va face sa obosim teribil datorita fortarii muschilor de la picior. Stabilitatea deplasarii pe zapada este esentiala!La inceput este mai greu cu ei pana te obisnuiesti; pe urma te poti felicita ca i-ai cumparat!
Bocancii de vara sunt improprii mersului iarna, alegeti bocanci de iarna. Sunt mai scumpi dar daca aveti ganduri de viitor, merita investitia. Daca mergeti numai ocazional, nu riscati la trasee de altitudine sau la distante mai folosind bocancii de vara!
Nici bocancii de iarna nu ofera o protectie totala impotriva intemperiilor. Poti avea surprize sa gasesti gheata pe ei in diminetile de iarna, daca nu-i intretii. In unele prospecte scrie ca au fost tratati cu solutii, deci nu se da cu nimic pe ei, altfel se strica impermeabilitatea. Acum au aparut diferite solutii care ne scutesc de aceasta dilema.
O alta categorie a bocancilor de iarna sunt "plasticii". Sunt de plastic, cum sunt claparii de schi. Singura lor problema identificata de unii oameni este faptul ca transpira in ei (prin plastic nu trece aburul) si se cam simte frigul. Fireste, asta depinde de purtator. In schimb nu se prinde gheata de ei...la utilizare neatenta se pot sparge daca lovim stanca.
Ultimul sfat: cel mai bine cumparati dupa ce probati si nu uscati bocancii langa surse de caldura gen foc sau calorifer/soba.
Nu am spus nimic despre captuseli, membrane...acest lucru a fost dezbatut pe forum mult timp, existand multe pareri pro/contra membranei si nu am dorit sa intru in acest subiect iarasi.
Sens si nonsens
"Nimeni nu poate verifica spusele unui alpinist. Cand spune ca a facut la liber intr-o zona inalta un traseu care pana atunci a fost facut numai cu ajutorul echipamentului specific si ca a ramas agatat de un singur deget de un piton deasupra prapastiei...trebuie sa-l crezi - oricum nu primeste nici o cupa pentru acest lucru."
Georg Kleemann,1978
Muntele. Tin minte ca l-am vazut prima oara din tren, in drum spre verisorii mei. Scaldat in lumina soarelui, ma chema. Il priveam fascinat, nu mai auzeam nimic, nu mai intelegeam nimic din ce se vorbea in jurul meu. Sufletelul meu de copil zbura aidoma unui vultur deasupra crestelor, pe alocuri inalbite. Nu intelegeam mare lucru din ce mi se intampla, erau niste sentimente amestecate...Eram fericit. Plecasem de acasa, lasasem tot ce era monoton in urma mea. Gradinita, prietenii, totul. Era cald si campia prin care trecea trenul mi se parea nesfarsita, vesnic acelasi lucru, incepusera sa-mi oboseasca ochii si sufletul. Totul era lin, monoton, sufletul meu tanjea dupa ceva ce nu parea sa vina. Oare ce trebuia sa vina, nici eu nu stiam, dar asteptam...
Apoi i-am vazut de departe cum se apropiau. Oare era totul ca o iluzie, o amagire?
Nu, ei se apropiau, erau reali, sufletul si ochii doreau acest obstacol, nu erau amagire! Simteam cum trenul gafaie, ii vedeam cum rasar si cresc necontenit, inalti, tot mai inalti si eu radiam de fericire...Nu as putea descrie in cuvinte si nici nu vreau!
Plecasem de acasa...de fapt nici nu stiam atunci ca nu plecasem ci ma intorceam acasa. Muntele imi zambea si eu ii raspundeam la fel. Taceam eu, tacea si el. Cand inchideam ochii, il vedeam cu ochii mintii...il iubeam, ce stiam eu de iubirea muntelui atunci? Era un sentiment de copil, unul senin, simplu, nevinovat, neconditionat. Trenul mergea si eu ma intrebam incotro merg, de ce ma indepartez de el...atunci imi stergeam prima lacrima din dragoste. Eram copil. Putin mai tarziu, pasii imi rasunau in catedrala padurii, totul mi se parea imens, la fel de imens ca bucuria mea. Eram in mijlocul a ceea ce doream demult, il vedeam cu ochii mintii, il visam noapte de noapte. Acum eram aici!
Fericit! Nu ma mai saturam sa ma uit in jur, sa ascult pasarelele, jocul luminii ma fascina...Parca lipsisem o multime de timp, dar nimic nu se schimbase in timpul acesta in care lipsisem, eram sigur, desi eram pentru prima oara acolo. Vedeam lucruri pe care in visul meu le mai vazusem candva, erau...nu as putea sa gasesc un cuvant care ar putea descrie aceste sentimente de copil, orice cuvant ar fi prea simplu si prea sarac. Iubeam.
Urcam incet, poteca imi fura din cand in cand atentia, doream sa ajung acolo sus sa vad ceea ce vazusem in vis, nici macar nu mai era greu, caci poteca isi pierduse rolul de obstacol si devenise mai mult un sprijin pentru piciorul care urca necontenit spre culmile muntilor cufundati in lumina rosietica a inserarii. Inca putin si-mi realizez visul...ajung sus...ah ce priveliste...era...ce cuvant ar putea descrie?
Eram acasa... nu stiam atunci asta. Era un sentiment coplesitor, nu se auzea nimic...ba da...parca auzeam ceva, din prea multa liniste, un fior necunoscut dat de maretia locului si de frumusete coplesitoare. Iubeam acel ceva, acel fior necunoscut pe care ma temeam sa nu il pierd...Iubeam...
Pasii ma poarta pe poteci...beam un ceai in fata cabanei si ma uitam la munte. Il iubeam. Oare ce ar insemna dragostea? Muntele este o dragoste. Unica dragoste. Muntele este ca un intelept batran, te copleseste...te face sa te simti cand mic, nespus de mic, cand mare, foarte mare, stapanindu-l cu putere. Pe munte am plans, am ras...iubirea care nu te risipeste ca sa te adune din risipiri nu poate fi iubire...
Intuneric in camera si afara. Era intuneric si in sufletul meu, cunoscusem cuvinte ca piolet, coarda, carabiniera, coltari, grade de dificultate, premiere...citisem mult despre ele, eram captivat de ele, nu stiam ca ele imi vor provoca durere...o durere launtrica, de nesuportat. Aveam altele in cap, ce si cum se foloseste, de ce, cand, timpi, trasee si cate si mai cate...crescusem, nu mai eram copil, eram atent la maruntisuri de genul acesta care imi otraveau sufletul fara sa stiu. Desi ma bucuram de orice revenire acasa, parca lipsea ceva...nu eram sigur de nimic, pierdusem acel ceva care sa-mi ofere clipa de bucurie. Cautam acel ceva, era ca o melodie pe care o uitasem, o melodie unica ale carei acorduri le uitasem...
Asta pana intr-o zi cand am spus ceva despre un peisaj...am spus un cuvant care sa-l descrie. Suna atat de strident si era atat de banal incat mi se facuse scarba. Imi dadusem seama ca nu mai eram copil si ma durea. Ma durea lipsa acelui fior necunoscut pe care-l avusesem candva. Imi dadusem seama ca tot ce invatasem despre tehnici, echipament, cultura muntelui nu imi alinau durerea provocata de lipsa acelui sentiment. Nu mai era ca inainte...spuneam "frumos, super, minunat", niste cuvinte atat de banale si de seci, inchideam acel sentiment intr-un invelis artificial si nu-l lasam sa-mi inunde sufletul...uitasem sa fiu copil, un copil care inca nu vorbeste dar care ar vrea sa spuna ceva...da...acel sentiment pur, copilaresc, nevinovat pe care il ai atunci cand nu poti spune ceea ce gandesti dar il simti cu atat mai tare.
Da, uitasem sa mai fiu copil...
Toti spunem ca iubim muntele, ca este dragostea noastra. Cea mare. Oare chiar asa o fi? Dragostea...cum simti aceasta dragoste nu scrie in nici o carte din lume, asa ca nu pot explica. Ea exista si daca ne-a iesit in cale, nu am reusit sa o pastram. Astazi iubim cifrele, normele, categoriile, recordurile si nu propriul suflet de copil.
Am uitat sa fim copii. Hai sa ne aducem aminte.
Georg Kleemann,1978
Muntele. Tin minte ca l-am vazut prima oara din tren, in drum spre verisorii mei. Scaldat in lumina soarelui, ma chema. Il priveam fascinat, nu mai auzeam nimic, nu mai intelegeam nimic din ce se vorbea in jurul meu. Sufletelul meu de copil zbura aidoma unui vultur deasupra crestelor, pe alocuri inalbite. Nu intelegeam mare lucru din ce mi se intampla, erau niste sentimente amestecate...Eram fericit. Plecasem de acasa, lasasem tot ce era monoton in urma mea. Gradinita, prietenii, totul. Era cald si campia prin care trecea trenul mi se parea nesfarsita, vesnic acelasi lucru, incepusera sa-mi oboseasca ochii si sufletul. Totul era lin, monoton, sufletul meu tanjea dupa ceva ce nu parea sa vina. Oare ce trebuia sa vina, nici eu nu stiam, dar asteptam...
Apoi i-am vazut de departe cum se apropiau. Oare era totul ca o iluzie, o amagire?
Nu, ei se apropiau, erau reali, sufletul si ochii doreau acest obstacol, nu erau amagire! Simteam cum trenul gafaie, ii vedeam cum rasar si cresc necontenit, inalti, tot mai inalti si eu radiam de fericire...Nu as putea descrie in cuvinte si nici nu vreau!
Plecasem de acasa...de fapt nici nu stiam atunci ca nu plecasem ci ma intorceam acasa. Muntele imi zambea si eu ii raspundeam la fel. Taceam eu, tacea si el. Cand inchideam ochii, il vedeam cu ochii mintii...il iubeam, ce stiam eu de iubirea muntelui atunci? Era un sentiment de copil, unul senin, simplu, nevinovat, neconditionat. Trenul mergea si eu ma intrebam incotro merg, de ce ma indepartez de el...atunci imi stergeam prima lacrima din dragoste. Eram copil. Putin mai tarziu, pasii imi rasunau in catedrala padurii, totul mi se parea imens, la fel de imens ca bucuria mea. Eram in mijlocul a ceea ce doream demult, il vedeam cu ochii mintii, il visam noapte de noapte. Acum eram aici!
Fericit! Nu ma mai saturam sa ma uit in jur, sa ascult pasarelele, jocul luminii ma fascina...Parca lipsisem o multime de timp, dar nimic nu se schimbase in timpul acesta in care lipsisem, eram sigur, desi eram pentru prima oara acolo. Vedeam lucruri pe care in visul meu le mai vazusem candva, erau...nu as putea sa gasesc un cuvant care ar putea descrie aceste sentimente de copil, orice cuvant ar fi prea simplu si prea sarac. Iubeam.
Urcam incet, poteca imi fura din cand in cand atentia, doream sa ajung acolo sus sa vad ceea ce vazusem in vis, nici macar nu mai era greu, caci poteca isi pierduse rolul de obstacol si devenise mai mult un sprijin pentru piciorul care urca necontenit spre culmile muntilor cufundati in lumina rosietica a inserarii. Inca putin si-mi realizez visul...ajung sus...ah ce priveliste...era...ce cuvant ar putea descrie?
Eram acasa... nu stiam atunci asta. Era un sentiment coplesitor, nu se auzea nimic...ba da...parca auzeam ceva, din prea multa liniste, un fior necunoscut dat de maretia locului si de frumusete coplesitoare. Iubeam acel ceva, acel fior necunoscut pe care ma temeam sa nu il pierd...Iubeam...
Pasii ma poarta pe poteci...beam un ceai in fata cabanei si ma uitam la munte. Il iubeam. Oare ce ar insemna dragostea? Muntele este o dragoste. Unica dragoste. Muntele este ca un intelept batran, te copleseste...te face sa te simti cand mic, nespus de mic, cand mare, foarte mare, stapanindu-l cu putere. Pe munte am plans, am ras...iubirea care nu te risipeste ca sa te adune din risipiri nu poate fi iubire...
Intuneric in camera si afara. Era intuneric si in sufletul meu, cunoscusem cuvinte ca piolet, coarda, carabiniera, coltari, grade de dificultate, premiere...citisem mult despre ele, eram captivat de ele, nu stiam ca ele imi vor provoca durere...o durere launtrica, de nesuportat. Aveam altele in cap, ce si cum se foloseste, de ce, cand, timpi, trasee si cate si mai cate...crescusem, nu mai eram copil, eram atent la maruntisuri de genul acesta care imi otraveau sufletul fara sa stiu. Desi ma bucuram de orice revenire acasa, parca lipsea ceva...nu eram sigur de nimic, pierdusem acel ceva care sa-mi ofere clipa de bucurie. Cautam acel ceva, era ca o melodie pe care o uitasem, o melodie unica ale carei acorduri le uitasem...
Asta pana intr-o zi cand am spus ceva despre un peisaj...am spus un cuvant care sa-l descrie. Suna atat de strident si era atat de banal incat mi se facuse scarba. Imi dadusem seama ca nu mai eram copil si ma durea. Ma durea lipsa acelui fior necunoscut pe care-l avusesem candva. Imi dadusem seama ca tot ce invatasem despre tehnici, echipament, cultura muntelui nu imi alinau durerea provocata de lipsa acelui sentiment. Nu mai era ca inainte...spuneam "frumos, super, minunat", niste cuvinte atat de banale si de seci, inchideam acel sentiment intr-un invelis artificial si nu-l lasam sa-mi inunde sufletul...uitasem sa fiu copil, un copil care inca nu vorbeste dar care ar vrea sa spuna ceva...da...acel sentiment pur, copilaresc, nevinovat pe care il ai atunci cand nu poti spune ceea ce gandesti dar il simti cu atat mai tare.
Da, uitasem sa mai fiu copil...
Toti spunem ca iubim muntele, ca este dragostea noastra. Cea mare. Oare chiar asa o fi? Dragostea...cum simti aceasta dragoste nu scrie in nici o carte din lume, asa ca nu pot explica. Ea exista si daca ne-a iesit in cale, nu am reusit sa o pastram. Astazi iubim cifrele, normele, categoriile, recordurile si nu propriul suflet de copil.
Am uitat sa fim copii. Hai sa ne aducem aminte.
Despre rucsac
TIPURI DE RUCSACURI
Rucsacurile le găsim sub diferite forme, culori şi mărimi.Desi oferta este mare, totuşi îi putem clasifica. O asemenea clasificare se face după funcţia lor şi anume:
1. rucsacuri de tură / escaladă
2. rucsacuri de trekking / călătorie
3. rucsacuri “geamantan”
4. rucsacuri de 1 zi / călătorie
5. rucsacuri pentru biciclişti si skateboard
1. Rucsacuri de tură / escaladă
Au în principiu până la 50 de litri volum si sunt solizi dar uşori. Datorită unei incărcări mai mari, au adeseori sistemul de purtare din materiale mai uşoare. Aceste rucsacuri sunt concepute pentru drumuri mai grele dar si escaladă, numai dacă greutatea este bine repartizată.
2. Rucsacuri de trekking / călătorie
Au până la 80 de litri şi chiar mai mult. Sistemul de purtare este rigid şi solid, partea care este în contact cu spatele este căptuşită cu materiale moi. Rucsacuri mai au beţe de aluminiu dar şi câteodată plăci din materiale sintetice pentru a stabiliza cat mai mult sarcina. Acest tip de rucsac se poate încărca ori numai pe sus, sub capac, ori prin partea frontală. De cele mai multe ori, accesul la încărcare se face prin ambele variante. Aceste rucsacuri sunt concepute pentru ture de 1 săptămână si chiar mai mult.
3. Rucsacuri “geamantan”
Rucsacuri de călătorie din materiale groase si solide. Incărcătura este fixată în interior cu ajutorul unor chingi sau sfori. Au o mulţime de mânere iar ei pot sta în orice poziţie fără ca umplutura să se destabilizeze.
4. Rucsacuri de 1 zi / călătorie
Au până la 30 de litri. Au spatele cam întărit pentru ca umplutura să nu se facă ghem la spatele omului iar bretelele au formă anatomică. De regulă au canale de aerisire sau o plasă “de separare” ca să fie evitată o traspiratie abundentă. Se poate include şi un sistem de hidratare.
5. Rucsaci pentru biciclişti şi skateboard
Aceleaşi caracteristici ca la rucsacurile de 1 zi, însă mai au prevăzute ceva buzunare speciale pentru pompa, scule-chei, sistem de prindere al caştii.
ATENTIE:
Un sistem de purtare trebuie să urmărească mişcarea naturală a corpului, nu să o împiedice. Rucsacii fără nici un fel de întărire la spate sunt flexibili, dar nu sunt recomandaţi pentru a căra greutăţi. Cei cu întărituri repartizează bine sarcina, dar împiedică mişcarea naturală a corpului. Toate aceste lucruri trebuie să le avem în vedere la achiziţionarea rucsacului.
MĂRIMI
La mărimi, voi trece nu rucsacurile mici / mari…etc , ci lungimea spetelui pentru că foarte multe rucsacuri au un sistem de reglaj special:
Femei: XS= 38-42 cm, S=42-46 cm, M=46-50 cm und L=50-54 cm
Bărbaţi: S=46-50 cm, M=50-54 cm, L=54-58 cm und XL=58-62 cm
Distanţa este măsurată între osul iliac şi a 7-a vertebră cervicală.
CRITERII DE CALITATE
Un rucsac nu este un samar pentru măgari. Şi aici există diferite criterii de caliate care joacă un rol important. Foarte mulţi vor să se bucure de rucsac mult timp, fără să renunţe la calitate sau randament.
Cusăturile curate, chingi bune precum şi fermoare care se deschid uşor dar să fie şi solide, să se poată manevra cheiţa şi cu mănuşi. Bretelele să fie de formă anatomică, în forma literei „S”; se împiedică astfel alunecarea bretelelor peste umeri.
Materialul rucsacului nu are voie să fie moale; mai degrabă să fie cât mai rigid. Cusătura să aibă cam 8-10 paşi la 2,5 cm. Mai multe puncte / paşi ai acului de cusut ar duce la sfâşierea materialului (cel mai bun este cordura, care este un nylon...ar fi diferenţă între nylon şi polyester), mai puţini paşi nu garantează o cusătură de calitate. La toate acestea se adaugă un strat impermeabilizator pe partea interioară a materialului (interiorul rucsacului).
Toate chingile de pe faţa rucsacului să ofere acces uşor la echipamentul care se ataşează şi să nu se încurce una cu alta, adică să putem scoate un obiect fără să fim nevoiţi a scoate un alt obiect pentru a ajunge la ce dorim.
ÎMPACHETAREA CORECTA A RUCSACULUI
Asta a fost o problemă acum ceva timp, când existau rucsacii aceia „raniţă”. Rucsacul se împachetează începând de la fundul lui; aici îşi au locul lucrurile medii in greutate (sac de dormit). Se va umple bine fundul rucsacului pentru a asigura stabilitate dar şi pentru a împiedica alunecarea restului umpluturii care ar destabiliza rucsacul, respectiv centrul de greutate.
Apoi urmează împachetarea în corpul principal al rucsacului, cea mai importantă zonă a rucsacului. Aici îşi au locul cele mai grele obiecte (haine, mancare, primus, articole de igienă, etc). Pentru a stabiliza umplutura se recurge la ajutorul chingilor de compresie, se mai pot adăuga buzunare laterale. Aici se pun obiectele la care trebuie să ai acces rapid (pelerina de ploaie, lanterna, harta, trusa medicală de urgenţă).
Apoi urmează capacul, unde sunt obiecte de valoare(GPS, documente, mobilul, busola dar şi altele...uşoare).
Ca o regulă generală, obiectele grele trebuie să fie aşezate în interiorul rucsacului cât mai aproape de spatele omului, undeva spre umeri unde se află centrul de greutate al rucsacului. Nu se pun obiecte grele mai sus de umeri dar nici mai jos, altfel rucsacul te trage înapoi şi se consumă energie degeaba numai pentru a-ţi menţine echilibrul.
Exista mai multe tipuri de aranjament, cu greutatea aflându-se jos, imediat deasupra sacului de dormit. Acest aranjament ar fi recomandat spun unii, numai pentru trekking pe teren plat.
ÎNGRIJIRE ŞI PROTECŢIE
Ca orice material, daca se udă, trebuie să ne îngrijim să îl uscăm bine, nu se depozitează ud in locuri calde şi umede, putregaiul atât aşteaptă. Nu se spală rucsacul cu o perie tare de paie, nu se folosesc detergenti puternici (dero). Există detergenţi speciali pentru spălare, se poate folosi la curăţat un săpun pentru copii, o cârpă sau o perie moale din păr de porc.
Rucsacul se agaţa de chinga special creată pentru uscare. Indiferent de material, este bine ca pe parcursul ieşirii la munte să fie impregnat rucsacul cu spray de impermeabilizare sau să se foloseasca husa de protectie la ploaie, mai ales pe vreme umedă.
GREUTATEA RUCSACULUI
Este important ca rucsacul să nu cântărescă mai mult de 20% din greutatea noastră. În foarte puţine cazuri se poate accepta o greutate de 30%. Cine depăşeşte cifra, trebuie să verifice din nou „lista”. Să luăm în calcul inclusiv propria greutate a rucsacului.
Greutatea depinde de mulţi factori:
- mărimea grupului: cu cât grupul este mai mare, cu atât greutatea pe care trebuie s-o care fiecare este mai mică.
- tipul turei: turele cu cortul presupun o greutate mai mare decât turele din cabană în cabană.
- durata turei: cu cât tura este mai lungă şi există mai puţine puncte de aprovizionare, cu atât mai mult va semăna rucsacul nostru cu un buncăr.
- anotimp: cu cât mai cald, cu atât mai uşor; cu cât mai frig, cu atât mai greu devine rucsacul.
Acest articol a apărut in urma unor dorinţe de a avea o privire de ansamblu asupra unor echipamente. Nu doresc sa redescopăr America prin ceea ce am scris, ci numai de a grupa anumite informaţii obţinute individual, de pe internet, încercând sa fiu cât mai obiectiv, să scot la lumină unele lucruri, în general ştiute. Am consultat review-uri ale producatorilor, ale drumeţilor şi am încercat sa le aduc la un numitor comun.
Rucsacurile le găsim sub diferite forme, culori şi mărimi.Desi oferta este mare, totuşi îi putem clasifica. O asemenea clasificare se face după funcţia lor şi anume:
1. rucsacuri de tură / escaladă
2. rucsacuri de trekking / călătorie
3. rucsacuri “geamantan”
4. rucsacuri de 1 zi / călătorie
5. rucsacuri pentru biciclişti si skateboard
1. Rucsacuri de tură / escaladă
Au în principiu până la 50 de litri volum si sunt solizi dar uşori. Datorită unei incărcări mai mari, au adeseori sistemul de purtare din materiale mai uşoare. Aceste rucsacuri sunt concepute pentru drumuri mai grele dar si escaladă, numai dacă greutatea este bine repartizată.
2. Rucsacuri de trekking / călătorie
Au până la 80 de litri şi chiar mai mult. Sistemul de purtare este rigid şi solid, partea care este în contact cu spatele este căptuşită cu materiale moi. Rucsacuri mai au beţe de aluminiu dar şi câteodată plăci din materiale sintetice pentru a stabiliza cat mai mult sarcina. Acest tip de rucsac se poate încărca ori numai pe sus, sub capac, ori prin partea frontală. De cele mai multe ori, accesul la încărcare se face prin ambele variante. Aceste rucsacuri sunt concepute pentru ture de 1 săptămână si chiar mai mult.
3. Rucsacuri “geamantan”
Rucsacuri de călătorie din materiale groase si solide. Incărcătura este fixată în interior cu ajutorul unor chingi sau sfori. Au o mulţime de mânere iar ei pot sta în orice poziţie fără ca umplutura să se destabilizeze.
4. Rucsacuri de 1 zi / călătorie
Au până la 30 de litri. Au spatele cam întărit pentru ca umplutura să nu se facă ghem la spatele omului iar bretelele au formă anatomică. De regulă au canale de aerisire sau o plasă “de separare” ca să fie evitată o traspiratie abundentă. Se poate include şi un sistem de hidratare.
5. Rucsaci pentru biciclişti şi skateboard
Aceleaşi caracteristici ca la rucsacurile de 1 zi, însă mai au prevăzute ceva buzunare speciale pentru pompa, scule-chei, sistem de prindere al caştii.
ATENTIE:
Un sistem de purtare trebuie să urmărească mişcarea naturală a corpului, nu să o împiedice. Rucsacii fără nici un fel de întărire la spate sunt flexibili, dar nu sunt recomandaţi pentru a căra greutăţi. Cei cu întărituri repartizează bine sarcina, dar împiedică mişcarea naturală a corpului. Toate aceste lucruri trebuie să le avem în vedere la achiziţionarea rucsacului.
MĂRIMI
La mărimi, voi trece nu rucsacurile mici / mari…etc , ci lungimea spetelui pentru că foarte multe rucsacuri au un sistem de reglaj special:
Femei: XS= 38-42 cm, S=42-46 cm, M=46-50 cm und L=50-54 cm
Bărbaţi: S=46-50 cm, M=50-54 cm, L=54-58 cm und XL=58-62 cm
Distanţa este măsurată între osul iliac şi a 7-a vertebră cervicală.
CRITERII DE CALITATE
Un rucsac nu este un samar pentru măgari. Şi aici există diferite criterii de caliate care joacă un rol important. Foarte mulţi vor să se bucure de rucsac mult timp, fără să renunţe la calitate sau randament.
Cusăturile curate, chingi bune precum şi fermoare care se deschid uşor dar să fie şi solide, să se poată manevra cheiţa şi cu mănuşi. Bretelele să fie de formă anatomică, în forma literei „S”; se împiedică astfel alunecarea bretelelor peste umeri.
Materialul rucsacului nu are voie să fie moale; mai degrabă să fie cât mai rigid. Cusătura să aibă cam 8-10 paşi la 2,5 cm. Mai multe puncte / paşi ai acului de cusut ar duce la sfâşierea materialului (cel mai bun este cordura, care este un nylon...ar fi diferenţă între nylon şi polyester), mai puţini paşi nu garantează o cusătură de calitate. La toate acestea se adaugă un strat impermeabilizator pe partea interioară a materialului (interiorul rucsacului).
Toate chingile de pe faţa rucsacului să ofere acces uşor la echipamentul care se ataşează şi să nu se încurce una cu alta, adică să putem scoate un obiect fără să fim nevoiţi a scoate un alt obiect pentru a ajunge la ce dorim.
ÎMPACHETAREA CORECTA A RUCSACULUI
Asta a fost o problemă acum ceva timp, când existau rucsacii aceia „raniţă”. Rucsacul se împachetează începând de la fundul lui; aici îşi au locul lucrurile medii in greutate (sac de dormit). Se va umple bine fundul rucsacului pentru a asigura stabilitate dar şi pentru a împiedica alunecarea restului umpluturii care ar destabiliza rucsacul, respectiv centrul de greutate.
Apoi urmează împachetarea în corpul principal al rucsacului, cea mai importantă zonă a rucsacului. Aici îşi au locul cele mai grele obiecte (haine, mancare, primus, articole de igienă, etc). Pentru a stabiliza umplutura se recurge la ajutorul chingilor de compresie, se mai pot adăuga buzunare laterale. Aici se pun obiectele la care trebuie să ai acces rapid (pelerina de ploaie, lanterna, harta, trusa medicală de urgenţă).
Apoi urmează capacul, unde sunt obiecte de valoare(GPS, documente, mobilul, busola dar şi altele...uşoare).
Ca o regulă generală, obiectele grele trebuie să fie aşezate în interiorul rucsacului cât mai aproape de spatele omului, undeva spre umeri unde se află centrul de greutate al rucsacului. Nu se pun obiecte grele mai sus de umeri dar nici mai jos, altfel rucsacul te trage înapoi şi se consumă energie degeaba numai pentru a-ţi menţine echilibrul.
Exista mai multe tipuri de aranjament, cu greutatea aflându-se jos, imediat deasupra sacului de dormit. Acest aranjament ar fi recomandat spun unii, numai pentru trekking pe teren plat.
ÎNGRIJIRE ŞI PROTECŢIE
Ca orice material, daca se udă, trebuie să ne îngrijim să îl uscăm bine, nu se depozitează ud in locuri calde şi umede, putregaiul atât aşteaptă. Nu se spală rucsacul cu o perie tare de paie, nu se folosesc detergenti puternici (dero). Există detergenţi speciali pentru spălare, se poate folosi la curăţat un săpun pentru copii, o cârpă sau o perie moale din păr de porc.
Rucsacul se agaţa de chinga special creată pentru uscare. Indiferent de material, este bine ca pe parcursul ieşirii la munte să fie impregnat rucsacul cu spray de impermeabilizare sau să se foloseasca husa de protectie la ploaie, mai ales pe vreme umedă.
GREUTATEA RUCSACULUI
Este important ca rucsacul să nu cântărescă mai mult de 20% din greutatea noastră. În foarte puţine cazuri se poate accepta o greutate de 30%. Cine depăşeşte cifra, trebuie să verifice din nou „lista”. Să luăm în calcul inclusiv propria greutate a rucsacului.
Greutatea depinde de mulţi factori:
- mărimea grupului: cu cât grupul este mai mare, cu atât greutatea pe care trebuie s-o care fiecare este mai mică.
- tipul turei: turele cu cortul presupun o greutate mai mare decât turele din cabană în cabană.
- durata turei: cu cât tura este mai lungă şi există mai puţine puncte de aprovizionare, cu atât mai mult va semăna rucsacul nostru cu un buncăr.
- anotimp: cu cât mai cald, cu atât mai uşor; cu cât mai frig, cu atât mai greu devine rucsacul.
Acest articol a apărut in urma unor dorinţe de a avea o privire de ansamblu asupra unor echipamente. Nu doresc sa redescopăr America prin ceea ce am scris, ci numai de a grupa anumite informaţii obţinute individual, de pe internet, încercând sa fiu cât mai obiectiv, să scot la lumină unele lucruri, în general ştiute. Am consultat review-uri ale producatorilor, ale drumeţilor şi am încercat sa le aduc la un numitor comun.
Cate ceva despre Capra Neagra
"Cele mai frumoase trofee cunoscute in lume sunt din Carpatii romanesti"
(M.A. Coutturier)
Am dorit sa readuc in prim plan scriind acest articol pe acea fiinta minunata care ne umple sufletul cu un adanc sentiment de emotie atunci cand o vedem zburand peste stanci. Si nu voi vorbi despre vanatoare, un subiect delicat pentru noi, ci despre unele lucruri stiute de unii, nestiute de altii, dar care merita spuse, pentru a intregi cunostintele noastre despre ea.
Acest articol este rodul unor cautari prin diferite carti si reviste romanesti si straine, google, numai pentru a compara informatiile. Pentru ca intr-adevar, dintre toate 'rasele' raspandite in insule mai mari sau mai mici in Pirinei, Abruzzi, Alpi, Carpati, Caucaz, asia Mica, Noua Zeelanda, rasa care inca supravietuieste in Carpatii nostri este cea mai aleasa: ea se distinge mult prin marimea si greutatea corpului, prin marimea coarnelor, prin vigoare.
COARNELE
De la inceput trebuie facuta precizarea ca "trofeu" se considera coarnele de la ambele sexe. Ele nu se schimba anual, raman acolo pana la sfarsitul vietii, atat la mascul cat si la femela. Coarnele sunt goale pe dinauntru, formate din teci suprapuse, din aceeasi substanta ca si copitele, nu au calciu, contin sulf si azot. Deosebirea este ca tapul are coarnele mai groase si au o curbura mai mare.
Coarnele incep sa creasca de la varsta de 60 de zile. Abia la 90 de zile incepe formarea coarnelor, asa cum le vedem noi. Primavara creste, apoi in cealalta perioada a anului cresterea stagneaza si se formeaza inelul anual. Cepul osos (prelungirea osului frontal) creste si impinge in sus cornul, formand inelul anual. Numarand aceste inele (chiar si un neavizat poate) aflam varsta animalului.
AUZUL
Este deosebit de dezvoltat fata de cel al altor animale. Acest lucru se datoreste faptului ca animalul traieste in gol alpin, spatiu ei vital fiind mai deschis, si auzul trebuie sa-i confere o siguranta mai mare.
Pe langa asta, ea se confrunta si cu zgomote puternice, tunete, avalanse, latratul cainilor, urletele ciobanilor. Ea s-a obisnuit cu aceste zgomote, dar cu pretul stresului care nu a ocolit-o, aceste repercursiuni facandu-se simtite in grosimea si marimea mai mica a coarnelor.
Capra Neagra sesizeaza foarte bine anumite zgomote, acele zgomote care nu fac parte in mod obisnuit din mediul ei de viata: distinge foarte bine zgomotul produs de un piolet in gheata sau stanca, batul de schi in zapada, fasaitul de bocanci cu parazapezi in zapada, inlaturarea unei crengi de jneapan, frecatul mannilor de hanorac atunci cand mergem, stropii de ploaie care cad pe pelerina de ploaie.
Daca reusim sa ne apropiem si sa o pozam este numai din cauza ca ea stie sa distinga un vanator de un turist. de aceea sta linistita pe stanca fiind convinsa ca nu o putem ajunge. Ar mai fi o posibilitate sa ne apropiem, dar numai daca bate vantul tare dinspre ea inspre noi, vantul acoperind zgomotele si inlaturand mirosul de om.
Altfel ne simte cu siguranta.
VEDEREA
Vederea prezinta o adaptare specifica ecosistemului in care traieste si este mult influentata de golul alpin in care toate nuantele si culorile se schimba zilnic, sa nu mai spun de la un anotimp la altul. Datorita zapezii de grosime si consistenta diferita asezata pe versantii muntilor, zapada asezata pe diverse planuri si unghiuri, lumina se reflecta in toate directiile. Capra Neagra are foarte putin fosfor in retina deoarece nu are nevoie sa vada noaptea, cand ea se odihneste de fapt.
Pupila este aplatizata si are de cele mai multe ori forma eliptica, ca la pisica. In schimb nu vede departe. Daca o vedem cocotata pe o stanca si privind in vale, nu inseamna ca urmareste miscarile de jos ci este o stare de beatitudine, care se pare ca este specifica speciei. Unghiul de vedere este foarte mare, asa ca nu-i scapa nici o miscare din lataral.
MIROSUL
O fereste de multi dusmani. De cele mai multe ori dispare si nu vedem decat urmele. despre miros nu se stiu multe.
Insa cele trei simturi, mirosul, auzul, vazul, o ajuta pe capra sa-si formeze o asa-zisa distanta "tampon" intre ea si o sursa pe care ea o considera generator de pericol. Aceasta distanta ar fi de 150-200 metri. Se spune ca un animal batran, pe langa care a suierat un glont, nu ne va lasa sa ne apropiem mai mult.
O exceptie este atunci cand este ceata: ceata propaga bine lumina, zgomotul si mirosul catre animal. Pe ceata, aceasta distanta tampon creste semnificativ. Daca ne simte, scoate un suierat strident prin apasarea puternica a aerului prin nari. astfel ne avertizeaza de prezenta ei, uneori loveste cu pamantul cu picioarele din fata.
COPITELE
Si copitele au un rol mare, chiar foarte mare. Se deosebesc total de cele ale altor animale copitate. Copita ete de fapt o paricopita. Are margini taioase si prelungi, margini care se vad bine in urma imprimata in solul moale. Se vede ca un sant ingust care inconjoara copita. In interiorul acestei margini se afla o zona concava in care se afla o pernita asemanatoare cu cea de caine, fiint totusi mai consistenta.
Copita face priza ca o ventuza pe stanca umeda si pe gheata, prin apasare. in spate, are doi asa-zisi "coltari", fiecare formati din cate cinci lamele ascutite care se desfac in evantai si adera pe gheata si stanca atat de puternic incat opresc in loc animalul imediat ce au luat contact cu solul. in captivitate, lipsita de miscare, acesti coltari cresc atat de mult intinzandu-se sub copita, incat capra nici nu mai poate sta in picioare.
Creierul ei contine cu 30% mai mult fosfor decat al omului, asa ca sa nu ne punem intrebarea de ce nu se dezechilibraza niciodata. Chiar daca zboara peste stanci (trasee stabilite), zonele unde copita face contact cu solul au fost testate de zeci si sute de ori si capra e sigura ca brana sau priza nu cedeaza nici de la salturi de 7 metri.
ALBINISMUL
De multe ori vedem animale de o anumita specie care sunt albe. Este vorba de albinism, care se datoreaza lipsei totale de pigmenti din firul de par. Se cunosc in lume cazuri in care au fost impuscate capre negre cu blana complet alba.
Legenda sau nu, se pare ca impuscarea unui asemenea animal aduce moartea vanatorului in maximum 1 an (R. Roesler). Ca argumente sunt amintiti printul Rudolf al Austriei, arhiducele Franz Ferdinand si...Nicolae Ceausescu.
(M.A. Coutturier)
Am dorit sa readuc in prim plan scriind acest articol pe acea fiinta minunata care ne umple sufletul cu un adanc sentiment de emotie atunci cand o vedem zburand peste stanci. Si nu voi vorbi despre vanatoare, un subiect delicat pentru noi, ci despre unele lucruri stiute de unii, nestiute de altii, dar care merita spuse, pentru a intregi cunostintele noastre despre ea.
Acest articol este rodul unor cautari prin diferite carti si reviste romanesti si straine, google, numai pentru a compara informatiile. Pentru ca intr-adevar, dintre toate 'rasele' raspandite in insule mai mari sau mai mici in Pirinei, Abruzzi, Alpi, Carpati, Caucaz, asia Mica, Noua Zeelanda, rasa care inca supravietuieste in Carpatii nostri este cea mai aleasa: ea se distinge mult prin marimea si greutatea corpului, prin marimea coarnelor, prin vigoare.
COARNELE
De la inceput trebuie facuta precizarea ca "trofeu" se considera coarnele de la ambele sexe. Ele nu se schimba anual, raman acolo pana la sfarsitul vietii, atat la mascul cat si la femela. Coarnele sunt goale pe dinauntru, formate din teci suprapuse, din aceeasi substanta ca si copitele, nu au calciu, contin sulf si azot. Deosebirea este ca tapul are coarnele mai groase si au o curbura mai mare.
Coarnele incep sa creasca de la varsta de 60 de zile. Abia la 90 de zile incepe formarea coarnelor, asa cum le vedem noi. Primavara creste, apoi in cealalta perioada a anului cresterea stagneaza si se formeaza inelul anual. Cepul osos (prelungirea osului frontal) creste si impinge in sus cornul, formand inelul anual. Numarand aceste inele (chiar si un neavizat poate) aflam varsta animalului.
AUZUL
Este deosebit de dezvoltat fata de cel al altor animale. Acest lucru se datoreste faptului ca animalul traieste in gol alpin, spatiu ei vital fiind mai deschis, si auzul trebuie sa-i confere o siguranta mai mare.
Pe langa asta, ea se confrunta si cu zgomote puternice, tunete, avalanse, latratul cainilor, urletele ciobanilor. Ea s-a obisnuit cu aceste zgomote, dar cu pretul stresului care nu a ocolit-o, aceste repercursiuni facandu-se simtite in grosimea si marimea mai mica a coarnelor.
Capra Neagra sesizeaza foarte bine anumite zgomote, acele zgomote care nu fac parte in mod obisnuit din mediul ei de viata: distinge foarte bine zgomotul produs de un piolet in gheata sau stanca, batul de schi in zapada, fasaitul de bocanci cu parazapezi in zapada, inlaturarea unei crengi de jneapan, frecatul mannilor de hanorac atunci cand mergem, stropii de ploaie care cad pe pelerina de ploaie.
Daca reusim sa ne apropiem si sa o pozam este numai din cauza ca ea stie sa distinga un vanator de un turist. de aceea sta linistita pe stanca fiind convinsa ca nu o putem ajunge. Ar mai fi o posibilitate sa ne apropiem, dar numai daca bate vantul tare dinspre ea inspre noi, vantul acoperind zgomotele si inlaturand mirosul de om.
Altfel ne simte cu siguranta.
VEDEREA
Vederea prezinta o adaptare specifica ecosistemului in care traieste si este mult influentata de golul alpin in care toate nuantele si culorile se schimba zilnic, sa nu mai spun de la un anotimp la altul. Datorita zapezii de grosime si consistenta diferita asezata pe versantii muntilor, zapada asezata pe diverse planuri si unghiuri, lumina se reflecta in toate directiile. Capra Neagra are foarte putin fosfor in retina deoarece nu are nevoie sa vada noaptea, cand ea se odihneste de fapt.
Pupila este aplatizata si are de cele mai multe ori forma eliptica, ca la pisica. In schimb nu vede departe. Daca o vedem cocotata pe o stanca si privind in vale, nu inseamna ca urmareste miscarile de jos ci este o stare de beatitudine, care se pare ca este specifica speciei. Unghiul de vedere este foarte mare, asa ca nu-i scapa nici o miscare din lataral.
MIROSUL
O fereste de multi dusmani. De cele mai multe ori dispare si nu vedem decat urmele. despre miros nu se stiu multe.
Insa cele trei simturi, mirosul, auzul, vazul, o ajuta pe capra sa-si formeze o asa-zisa distanta "tampon" intre ea si o sursa pe care ea o considera generator de pericol. Aceasta distanta ar fi de 150-200 metri. Se spune ca un animal batran, pe langa care a suierat un glont, nu ne va lasa sa ne apropiem mai mult.
O exceptie este atunci cand este ceata: ceata propaga bine lumina, zgomotul si mirosul catre animal. Pe ceata, aceasta distanta tampon creste semnificativ. Daca ne simte, scoate un suierat strident prin apasarea puternica a aerului prin nari. astfel ne avertizeaza de prezenta ei, uneori loveste cu pamantul cu picioarele din fata.
COPITELE
Si copitele au un rol mare, chiar foarte mare. Se deosebesc total de cele ale altor animale copitate. Copita ete de fapt o paricopita. Are margini taioase si prelungi, margini care se vad bine in urma imprimata in solul moale. Se vede ca un sant ingust care inconjoara copita. In interiorul acestei margini se afla o zona concava in care se afla o pernita asemanatoare cu cea de caine, fiint totusi mai consistenta.
Copita face priza ca o ventuza pe stanca umeda si pe gheata, prin apasare. in spate, are doi asa-zisi "coltari", fiecare formati din cate cinci lamele ascutite care se desfac in evantai si adera pe gheata si stanca atat de puternic incat opresc in loc animalul imediat ce au luat contact cu solul. in captivitate, lipsita de miscare, acesti coltari cresc atat de mult intinzandu-se sub copita, incat capra nici nu mai poate sta in picioare.
Creierul ei contine cu 30% mai mult fosfor decat al omului, asa ca sa nu ne punem intrebarea de ce nu se dezechilibraza niciodata. Chiar daca zboara peste stanci (trasee stabilite), zonele unde copita face contact cu solul au fost testate de zeci si sute de ori si capra e sigura ca brana sau priza nu cedeaza nici de la salturi de 7 metri.
ALBINISMUL
De multe ori vedem animale de o anumita specie care sunt albe. Este vorba de albinism, care se datoreaza lipsei totale de pigmenti din firul de par. Se cunosc in lume cazuri in care au fost impuscate capre negre cu blana complet alba.
Legenda sau nu, se pare ca impuscarea unui asemenea animal aduce moartea vanatorului in maximum 1 an (R. Roesler). Ca argumente sunt amintiti printul Rudolf al Austriei, arhiducele Franz Ferdinand si...Nicolae Ceausescu.
Urmele animalelor salbatice
Ideea acestui articol mi-a venit in urma unui schimb de mesaje pe privat. Cineva imi spunea ca nu poate deosebi urma de lup de cea de caine. Am ajuns la concluzia ca de fapt nu toti se pricep sa "citeasca" urmele. De aceea m-am hotarat sa sciu, mai ales ca vine iarna si urmele se pot vedea usor.
Vroiam sa scriu mai ales despre diferenta intre urma de lup si cea de caine, insa nu strica si altele.
1) LUP
Diferenta intre urma de lup si cea de caine este urmatoarea: cel mai sigur ne uitam la felul in care sunt dispuse urmele celor 4 pernite in totalitatea urmei. Daca numerotam pernitele (vezi poza) de la 1 la 4. Pernitele 1 si 4 sunt ale degetelor laterale si pernitele 2 si 3 ale pernitelor mijlocii.
La lup, tiparul urmei este mai lung decat la caine. Pernitele 1 si 4 (cele laterale) nu ajung decat la baza pernitelor 2 si 3 (cele mijlocii), care par sa fie in prelungirea pernitelor laterale. De aceea, urma lupului este mai lunga decat a cainelui. In mare, urma cainelui este rotunda spre ovala iar a lupului este aproape dreptunghiulara si putin ascutita in varf datorita imprimarii ghearelor din fata.
Urma lupului
In poza a doua, am desenat conturul pernitelor cu ajutorul calculatorului pentru a se vedea exact forma lor. La caine, pernitele 2 si 3 sunt foarte apropiate si cele laterale (2 si 4) depasesc marginea inferioara a pernitelor mijlocii. In afara de asta, la lup, ghearele sunt imprimate mai apropiat, la caine sunt mai raschirate.
De regula, urma lupului are dimensiunile de 10-13 cm X 7-8 cm.
Mai sunt unele detalii pentru a ne da seama daca urma intalnita este de lup:
- la lup, urma partie este o insiruire de urme exact cum stau margelele pe ata, una dupa alta. Datorita faptului ca lupul merge in trap intins, fara devieri de la directie (ca si cum ar merge spre o tinta data), urma partie se poate intinde pe distante mari sub forma de linie dreapta.
- la caine nu se intampla asa, cainele se opreste si deviaza de la traseu, mirosind o tufa, facand pipi...
- la lup, nu se vede decat cate o urma, una dupa alta, cum am spus, insirate ca margelele pe ata.
- la caine apar urme in zig-zag, ele fiind dispuse de o parte si de alta a unei linii imaginare.
- de obicei, unde sunt urme de acest fel sa ne gandim daca e probabil sa fie de caine. Un caine nu are ce cauta in mijlocul padurii, pe creasta, mai ales iarna.
- de regula, lupul urmeaza caprioarele si cerbii in migratia lor. Putem fi siguri ca e "calcatura de lup" atunci cand vedem urme de cerb/caprioara si pe langa ele aceste urme.
ATENTIE!
Chiar daca sunt mai multi lupi, nu vedem decat cate o urma insirata inaintea noastra, asa cum am spus. Ei merg 'in sir indian' dar la primul obstacol aparut (copac prabusit, stanca, gard, etc), sirul se destrama, fiecare lup depasind obstacolul sarind prin alta parte ca apoi sa reia formatia de sir indian. Datorita acestui fapt putem afla numarul de lupi.
Urma lupului este mai prelunga decat a cainelui, ca o adaptare la mersul prelungit (poate merge 50 Km / noapte). Urma lupoaicei este si mai lunga.
2) ALTELE
De multe ori putem descoperi resturile unui animal consumat de altul. Pe langa urmele lasate in terenul moale, praf, zapada, felul rapitorului poate fi dedus si din ramasitele gasite. Se stie ca ursul si mai rar vulpea sau lupul isi ingroapa victima superficial. Dihorul si nevastuica nu consuma victima pe locul unde au rapus-o ci o cara spre un adapost (tufa, bustean, craci). Muscatura mustelidelor este intotdeauna la ceafa, mancand creierul si burta pasarii. Vulpea cand gaseste un cuib, nu consuma ouale pe loc, ci le cara unul cate unul la o oarecare distanta, fiecare in alt loc, cuibul ramanand intreg. Pe locul unde vulpea a mancat ouale, raman cojile sparte cu margini adanc ferastruite. La dihor sau nevastuica raman cojile cu marginile netede si ele cara ouale toate intr-un singur loc.
In urma pisicii salbatice care a prins o pasare nu raman decat penele frumos retezate. Restul prazii nu-l ingroapa iar ouale le mananca direct pe cuib. Pe victimele rasului apar deseori urme de gheare pe spate si greaban, iar el mananca de obicei partile moi, gatul si maruntaiele.
Cainele si lupul mananca ouale chiar pe cuibul distrus, iar daca victima a fost un mamifer, resturi de carne si oase raman numai daca victima a fost mai mare decat foamea rapitorului. 100% din cazuri, lupul incepe sfasierea prazii de la burta, cautand resturile nedigerate de iarba, bogate in vitamine.
In unele situatii putem avea surpriza sa vedem urme care inconjoara un copac, in cerc strans. Sunt de caprior, care isi fugareste consoarta in perioada de rut. La cerb, putem observa cum isi freaca de pomi tineri coarnele pentru a scapa de catifeaua acoperitoare.
Ce mai este de spus? Lupul are un fel particular da a manca. El inghite victima cu tot cu blana, copite, resturile blanii putand fi observate in excremente, uneori putem vedea si dinti.
Sper ca acest articol sa faca putina lumina in descifrarea semnelor gasite de noi in turele noastre. Macar din punct de vedere informativ si va las sa va delectati cu alte 2 imagini.
Vroiam sa scriu mai ales despre diferenta intre urma de lup si cea de caine, insa nu strica si altele.
1) LUP
Diferenta intre urma de lup si cea de caine este urmatoarea: cel mai sigur ne uitam la felul in care sunt dispuse urmele celor 4 pernite in totalitatea urmei. Daca numerotam pernitele (vezi poza) de la 1 la 4. Pernitele 1 si 4 sunt ale degetelor laterale si pernitele 2 si 3 ale pernitelor mijlocii.
La lup, tiparul urmei este mai lung decat la caine. Pernitele 1 si 4 (cele laterale) nu ajung decat la baza pernitelor 2 si 3 (cele mijlocii), care par sa fie in prelungirea pernitelor laterale. De aceea, urma lupului este mai lunga decat a cainelui. In mare, urma cainelui este rotunda spre ovala iar a lupului este aproape dreptunghiulara si putin ascutita in varf datorita imprimarii ghearelor din fata.
Urma lupului
In poza a doua, am desenat conturul pernitelor cu ajutorul calculatorului pentru a se vedea exact forma lor. La caine, pernitele 2 si 3 sunt foarte apropiate si cele laterale (2 si 4) depasesc marginea inferioara a pernitelor mijlocii. In afara de asta, la lup, ghearele sunt imprimate mai apropiat, la caine sunt mai raschirate.
De regula, urma lupului are dimensiunile de 10-13 cm X 7-8 cm.
Mai sunt unele detalii pentru a ne da seama daca urma intalnita este de lup:
- la lup, urma partie este o insiruire de urme exact cum stau margelele pe ata, una dupa alta. Datorita faptului ca lupul merge in trap intins, fara devieri de la directie (ca si cum ar merge spre o tinta data), urma partie se poate intinde pe distante mari sub forma de linie dreapta.
- la caine nu se intampla asa, cainele se opreste si deviaza de la traseu, mirosind o tufa, facand pipi...
- la lup, nu se vede decat cate o urma, una dupa alta, cum am spus, insirate ca margelele pe ata.
- la caine apar urme in zig-zag, ele fiind dispuse de o parte si de alta a unei linii imaginare.
- de obicei, unde sunt urme de acest fel sa ne gandim daca e probabil sa fie de caine. Un caine nu are ce cauta in mijlocul padurii, pe creasta, mai ales iarna.
- de regula, lupul urmeaza caprioarele si cerbii in migratia lor. Putem fi siguri ca e "calcatura de lup" atunci cand vedem urme de cerb/caprioara si pe langa ele aceste urme.
ATENTIE!
Chiar daca sunt mai multi lupi, nu vedem decat cate o urma insirata inaintea noastra, asa cum am spus. Ei merg 'in sir indian' dar la primul obstacol aparut (copac prabusit, stanca, gard, etc), sirul se destrama, fiecare lup depasind obstacolul sarind prin alta parte ca apoi sa reia formatia de sir indian. Datorita acestui fapt putem afla numarul de lupi.
Urma lupului este mai prelunga decat a cainelui, ca o adaptare la mersul prelungit (poate merge 50 Km / noapte). Urma lupoaicei este si mai lunga.
2) ALTELE
De multe ori putem descoperi resturile unui animal consumat de altul. Pe langa urmele lasate in terenul moale, praf, zapada, felul rapitorului poate fi dedus si din ramasitele gasite. Se stie ca ursul si mai rar vulpea sau lupul isi ingroapa victima superficial. Dihorul si nevastuica nu consuma victima pe locul unde au rapus-o ci o cara spre un adapost (tufa, bustean, craci). Muscatura mustelidelor este intotdeauna la ceafa, mancand creierul si burta pasarii. Vulpea cand gaseste un cuib, nu consuma ouale pe loc, ci le cara unul cate unul la o oarecare distanta, fiecare in alt loc, cuibul ramanand intreg. Pe locul unde vulpea a mancat ouale, raman cojile sparte cu margini adanc ferastruite. La dihor sau nevastuica raman cojile cu marginile netede si ele cara ouale toate intr-un singur loc.
In urma pisicii salbatice care a prins o pasare nu raman decat penele frumos retezate. Restul prazii nu-l ingroapa iar ouale le mananca direct pe cuib. Pe victimele rasului apar deseori urme de gheare pe spate si greaban, iar el mananca de obicei partile moi, gatul si maruntaiele.
Cainele si lupul mananca ouale chiar pe cuibul distrus, iar daca victima a fost un mamifer, resturi de carne si oase raman numai daca victima a fost mai mare decat foamea rapitorului. 100% din cazuri, lupul incepe sfasierea prazii de la burta, cautand resturile nedigerate de iarba, bogate in vitamine.
In unele situatii putem avea surpriza sa vedem urme care inconjoara un copac, in cerc strans. Sunt de caprior, care isi fugareste consoarta in perioada de rut. La cerb, putem observa cum isi freaca de pomi tineri coarnele pentru a scapa de catifeaua acoperitoare.
Ce mai este de spus? Lupul are un fel particular da a manca. El inghite victima cu tot cu blana, copite, resturile blanii putand fi observate in excremente, uneori putem vedea si dinti.
Sper ca acest articol sa faca putina lumina in descifrarea semnelor gasite de noi in turele noastre. Macar din punct de vedere informativ si va las sa va delectati cu alte 2 imagini.
Trasee alpine
Multa lume nu cunoaste semnificatia clasificarii traseelor alpine. Pentru a veni in ajutorul celor doritori , m-am hotarat sa scriu acest articol, in buna masura datorita caniculei care nu ma lasa sa ma odihnesc. Toate traseele scrise le-am gasit in carti cu "literatura" de munte,dar nu pot spune exact care sunt, decat ca sunt din colectia "Muntii Nostri" dar si din alte carti. Nu sustin ca toate informatiile sunt adevarate, doresc numai sa fie luate ca un punct de plecare. Tot ceea ce am compilat a fost numai pentru mine...am gasit si "explicatia" clasificarii traseelor de la 1A la 6B, ceea ce a fost odinioara sau mai este valabila si azi
CLASIFICAREA TRASEELOR ALPINE
USOR
1A :
Vai si brane de abrupt
1B :
Vai de abrupt si hornuri.Saritorile de pe parcurs sunt uneori dificile dar prezinta posibilitati de ocolire. In anumite portiuni se cere asigurare de coarda.
DIFICULTATE MEDIE
2A
Hornuri Stancoase si tancuri izolate.Hornurile sunt scurte si prezinta asperitati bune pentru ramonaj. Tancurile sunt cu diferente mici de nivel
2B
Vai si creste. Trasee lungi si combinate cu brane, hornuri si creste.Diferenta de nivel 300-1000 m.
DIFICIL
3A
Pereti si creste cu portiuni de catarare pe stanca,combinate cu pasaje usoare.Unele obstacole inclinate se trec cu ajutorul pitoanelor.
3B
Pereti,creste sau hornuri cu mai mult de doua lungimi de coarda, domina catararea.
ACCENTUAT DIFICIL
4A
Pe traseu se bat pitoane,se folosesc scarite, se trec surplombe. Traseele sunt in general scurte si dificile sau lungi dar usoare si uneori cu portiuni greu de trecut.
4B
Trasee cu puncte de trecere dificile, fisuri deschise, traversari, treceri de surplombe.
FOARTE DIFICIL
5A
Trasee lungi (minimum 4 lungimi de coarda), cu treceri directe de surplombe. Traversari expuse.
B
Trasee lungi, foarte dificile, cu succesiuni de obstacole care cer un efort sustinut. Prizele sunt mici si rare, posibilitati reduse pentru baterea pitoanelor.
EXTREM DE DIFICIL
6A / 6B
Obstacolele din aceasta categorie de trasee sunt : succesiuni de surplombe care cer manevra de corzi; hornuri spalate situate la mare inaltime; fete stancoase inclinate si netede, platforme de regrupare incomode sau inexistente; rapeluri dirijate,traversari Dulfer,pendulari,etc. Traseul trebuie sa aiba cel putin 300 m diferenta de nivel.
ATENTIONARE : datele, destul de vechi, au evoluat in timp. Ele sunt date doar ca puncte de referinta.
BUCEGI
Albisoara Branei ...................................................2A
Albisoara Crucii ....................................................2A
Albisoara Gemenelor .............................................2A
Albisoara Hornurilor ...............................................2A
Albisoara Strungii ..................................................2A
Albisoara Turnurilor ...............................................1B
Braul Inflorit ........................................................1A
Braul Mare al Bucsoiului ..........................................1A
Braul Mare al Costilei(prin Valea Alba) ......................1A
Braul Mare al Costilei(prin Valea Priponului)................1A
Braul Mare al Jepilor................................................. 1A
Braul Mare al Morarului ............................................. 1A
Braul Portitei ........................................................... 1A
Canionul Pietrelor ..................................................... 2A
Circurile si Peretele Vaii Albe .......................................1B
Coltul Branei .............................................................2B
Coltul Ghinturii ..........................................................4A
Coltul Galbinelelor .....................................................1B
Creasta Centrala din Peretele Urlatorii ..........................5A
Coltul Mosului ............................................................4A
Creasta Coltului Crapat ...............................................2B
Creasta Costila-Galbinele ............................................3A
Creasta Vulturilor ........................................................3B
Fata cu Ferestre ..........................................................4A
Fata NE a Blidului Uriasilor ............................................4B
Fata SV a Peretelui Urlatorii Mari ....................................5B
Fata SV a Turnuletului ..................................................4A
Fisura Albastra (traseul 1) .............................................6A
(traseul 2) .............................................6B
Fisura Ascunsa (traseul Locomotiva) ................................3B
Fisura Centrala(peretele Vaii Albe) ..................................4A
Fisura din Santinela Blidului Uriasilor ................................5A
Fisura din Peretele Gavanului Mare ..................................5A
Fisura din Peretele Tatarului Mare ....................................5A
Fisura Flamura Rosie ......................................................3B
Fisura Galbena ...............................................................4A
Fisura Galbinelelor ..........................................................3A
Fisura Insorita (Tancul Mic) ..............................................5A
Fisura Mare din Peretele Costilei .......................................5B
Fisura Margaretelor ..........................................................3A
Fisura Morarului ..............................................................5B
Fisura Mult Dorita ............................................................6A
Fisura Pintenului .............................................................5A
Fisura Rasucita ...............................................................4B
Fisura Rosie ...................................................................5B
Fisura Santinelei Vaii Verzi ................................................4B
Fisura Scorusilor ..............................................................2B
Fisura Sudica din Blidul Uriasilor ........................................4B
Fisura Sudica din Coltul Malinului .......................................3A
Fisura Sudica din Peretele Costilei .....................................3A
Fisura Suspendata ...........................................................3A
Fisura Soimilor ................................................................4A
Fisura Verde ...................................................................5B
Fisura Veveritei ...............................................................3B
Hornul Agatat ..................................................................5B
Hornul Ascuns ..................................................................1B
Hornul Cataratorului ..........................................................5B
Hornul Central ..................................................................2B
Hornul Coamei ..................................................................1B
Hornul Mare de la Izvor ......................................................4B
Hornul de Sus al Tapului ....................................................3A
Hornul din Blidul Uriasilor ...................................................3B
Hornul din Blidul de sub Streasina .......................................4A
Hornul din Peretele Costilei .................................................2B
Hornul din Valea Pietrelor ....................................................2A
Hornul Liliecilor ..................................................................3B
Hornul Mare al Tapului ........................................................4A
Hornul Vulturilor .................................................................3A
Muchia Blidului Uriasilor .......................................................4A
Muchia Branelor .................................................................5A
Muchia de Sus din Creasta Frumoasa ....................................2A
Muchia din Gavanul Mare .....................................................5A
Muchia din Peretele Costilei ..................................................4A
Muchia din Santinela Blidului Uriasilor .....................................4B
Muchia Estica a Turnuletului ...................................................4A
Muchia Inalta .......................................................................5A
Muchia Nordica din Turnul Seciului ...........................................2A
Muchia Pintenului ..................................................................4A
Muchia Strungii ......................................................................5B
Muchia Sudica din Peretele Claii Mari ........................................5A
Muchia Scarii .........................................................................3B
Muchia Tancului Ascutit ...........................................................4A
Muchia Vestica a Turnuletului ...................................................4A
Peretele Cu Florile Traseul 1 .....................................................4A
Traseul 2 .....................................................4B
Traseul 3 .....................................................4B
Traseul 4 .....................................................4A
Traseul 5 .....................................................5A
Peretele Nordic al Arcului de Sus .................................................4A
Peretele Priponului ...................................................................4A
Spalatura Vaii Seci a Caraimanului ..............................................2A
Traseul 23 August .....................................................................6B
Traseul 25 Octombrie ................................................................5B
Traseul Balcoanelor ...................................................................5B
Traseul celor Trei Surplombe ......................................................5A
Traseul Central din Peretele Costilei ............................................5B
Traseul Central din Turnul Seciului ...............................................4A
Traseul Dintre Fisuri ...................................................................5B
Traseul Floarea-de-Colti .............................................................5B
Traseul Frontal din Turnul Seciului ...............................................4A
Traseul Furcilor ..........................................................................4A
Traseul Gentianei .......................................................................5B
Traseul Grotelor .........................................................................3B
Traseul Incepatorului ..................................................................3B
Traseul Lespezilor ......................................................................5A
Traseul Mos Gelepeanu ..............................................................3B
Traseul Nemes ..........................................................................3A
Traseul Policandrului (Peretele Vulturilor) ......................................5B
Traseul Tavanelor(Peretele Branei) ..............................................4B
Traseul Soldat Erou Eftimie Croitoru ..............................................5B
Traseul Surplombei Mari(Peretele Galbinelelor) ..............................4A
Traseul Surplombelor (Peretele Vulturilor) .....................................4B
Traseul Victoriei .........................................................................4B
Traseul de Traversare a Peretelui Costilei ......................................3A
Traseul de Traversare a Peretelui Galbinelelor(E-V)..........................4A
Traseul Viespilor .........................................................................5A
Tancul Uriasilor (Traseul Frontal) ..................................................4A
Turnul cu Zade ...........................................................................3B
Traseul Tavanelor din Peretele Central ..........................................5B
Valea Adanca ............................................................................1A
Valea Alba ................................................................................1A
Valea Bucsoiului ........................................................................1B
Valea Caprelor-Bucsoi ................................................................1A
Valea Caprelor-Costila ...............................................................1A
Valea Coltilor ............................................................................1B
Valea Costilei ...........................................................................1B
VGalea Galbinelelor ....................................................................1B
Valea Hornului ...........................................................................1B
Valea Horoaba ...........................................................................1A
Valea lui Zangur..........................................................................1A
Valea Malaiesti ...........................................................................1A
Valea Malinului ...........................................................................1B
Valea Morarului ...........................................................................1A
Valea Pietrelor-Bucsoi ..................................................................1B
Valea Poienii ..............................................................................2A
Valea Priponului ..........................................................................1A
Valea Rapa Zapezii ......................................................................2A
Valea Seaca a Caraimanului ..........................................................1B
Valea Seaca a Costilei ..................................................................1B
Valea Scorusilor ...........................................................................1A
Valea Tapului ..............................................................................1B
Valea Urzicii ................................................................................1B
Valcelul Ascuns si Valea Verde .......................................................1B
Valcelul Grohotisului-Bucsoi ...........................................................1B
Valcelul Secundar al Galbinelelor ....................................................1B
Valcelul Tancurilor ........................................................................2A
Varful si Creasta Picaturii ..............................................................3A
CLASIFICAREA TRASEELOR ALPINE
USOR
1A :
Vai si brane de abrupt
1B :
Vai de abrupt si hornuri.Saritorile de pe parcurs sunt uneori dificile dar prezinta posibilitati de ocolire. In anumite portiuni se cere asigurare de coarda.
DIFICULTATE MEDIE
2A
Hornuri Stancoase si tancuri izolate.Hornurile sunt scurte si prezinta asperitati bune pentru ramonaj. Tancurile sunt cu diferente mici de nivel
2B
Vai si creste. Trasee lungi si combinate cu brane, hornuri si creste.Diferenta de nivel 300-1000 m.
DIFICIL
3A
Pereti si creste cu portiuni de catarare pe stanca,combinate cu pasaje usoare.Unele obstacole inclinate se trec cu ajutorul pitoanelor.
3B
Pereti,creste sau hornuri cu mai mult de doua lungimi de coarda, domina catararea.
ACCENTUAT DIFICIL
4A
Pe traseu se bat pitoane,se folosesc scarite, se trec surplombe. Traseele sunt in general scurte si dificile sau lungi dar usoare si uneori cu portiuni greu de trecut.
4B
Trasee cu puncte de trecere dificile, fisuri deschise, traversari, treceri de surplombe.
FOARTE DIFICIL
5A
Trasee lungi (minimum 4 lungimi de coarda), cu treceri directe de surplombe. Traversari expuse.
B
Trasee lungi, foarte dificile, cu succesiuni de obstacole care cer un efort sustinut. Prizele sunt mici si rare, posibilitati reduse pentru baterea pitoanelor.
EXTREM DE DIFICIL
6A / 6B
Obstacolele din aceasta categorie de trasee sunt : succesiuni de surplombe care cer manevra de corzi; hornuri spalate situate la mare inaltime; fete stancoase inclinate si netede, platforme de regrupare incomode sau inexistente; rapeluri dirijate,traversari Dulfer,pendulari,etc. Traseul trebuie sa aiba cel putin 300 m diferenta de nivel.
ATENTIONARE : datele, destul de vechi, au evoluat in timp. Ele sunt date doar ca puncte de referinta.
BUCEGI
Albisoara Branei ...................................................2A
Albisoara Crucii ....................................................2A
Albisoara Gemenelor .............................................2A
Albisoara Hornurilor ...............................................2A
Albisoara Strungii ..................................................2A
Albisoara Turnurilor ...............................................1B
Braul Inflorit ........................................................1A
Braul Mare al Bucsoiului ..........................................1A
Braul Mare al Costilei(prin Valea Alba) ......................1A
Braul Mare al Costilei(prin Valea Priponului)................1A
Braul Mare al Jepilor................................................. 1A
Braul Mare al Morarului ............................................. 1A
Braul Portitei ........................................................... 1A
Canionul Pietrelor ..................................................... 2A
Circurile si Peretele Vaii Albe .......................................1B
Coltul Branei .............................................................2B
Coltul Ghinturii ..........................................................4A
Coltul Galbinelelor .....................................................1B
Creasta Centrala din Peretele Urlatorii ..........................5A
Coltul Mosului ............................................................4A
Creasta Coltului Crapat ...............................................2B
Creasta Costila-Galbinele ............................................3A
Creasta Vulturilor ........................................................3B
Fata cu Ferestre ..........................................................4A
Fata NE a Blidului Uriasilor ............................................4B
Fata SV a Peretelui Urlatorii Mari ....................................5B
Fata SV a Turnuletului ..................................................4A
Fisura Albastra (traseul 1) .............................................6A
(traseul 2) .............................................6B
Fisura Ascunsa (traseul Locomotiva) ................................3B
Fisura Centrala(peretele Vaii Albe) ..................................4A
Fisura din Santinela Blidului Uriasilor ................................5A
Fisura din Peretele Gavanului Mare ..................................5A
Fisura din Peretele Tatarului Mare ....................................5A
Fisura Flamura Rosie ......................................................3B
Fisura Galbena ...............................................................4A
Fisura Galbinelelor ..........................................................3A
Fisura Insorita (Tancul Mic) ..............................................5A
Fisura Mare din Peretele Costilei .......................................5B
Fisura Margaretelor ..........................................................3A
Fisura Morarului ..............................................................5B
Fisura Mult Dorita ............................................................6A
Fisura Pintenului .............................................................5A
Fisura Rasucita ...............................................................4B
Fisura Rosie ...................................................................5B
Fisura Santinelei Vaii Verzi ................................................4B
Fisura Scorusilor ..............................................................2B
Fisura Sudica din Blidul Uriasilor ........................................4B
Fisura Sudica din Coltul Malinului .......................................3A
Fisura Sudica din Peretele Costilei .....................................3A
Fisura Suspendata ...........................................................3A
Fisura Soimilor ................................................................4A
Fisura Verde ...................................................................5B
Fisura Veveritei ...............................................................3B
Hornul Agatat ..................................................................5B
Hornul Ascuns ..................................................................1B
Hornul Cataratorului ..........................................................5B
Hornul Central ..................................................................2B
Hornul Coamei ..................................................................1B
Hornul Mare de la Izvor ......................................................4B
Hornul de Sus al Tapului ....................................................3A
Hornul din Blidul Uriasilor ...................................................3B
Hornul din Blidul de sub Streasina .......................................4A
Hornul din Peretele Costilei .................................................2B
Hornul din Valea Pietrelor ....................................................2A
Hornul Liliecilor ..................................................................3B
Hornul Mare al Tapului ........................................................4A
Hornul Vulturilor .................................................................3A
Muchia Blidului Uriasilor .......................................................4A
Muchia Branelor .................................................................5A
Muchia de Sus din Creasta Frumoasa ....................................2A
Muchia din Gavanul Mare .....................................................5A
Muchia din Peretele Costilei ..................................................4A
Muchia din Santinela Blidului Uriasilor .....................................4B
Muchia Estica a Turnuletului ...................................................4A
Muchia Inalta .......................................................................5A
Muchia Nordica din Turnul Seciului ...........................................2A
Muchia Pintenului ..................................................................4A
Muchia Strungii ......................................................................5B
Muchia Sudica din Peretele Claii Mari ........................................5A
Muchia Scarii .........................................................................3B
Muchia Tancului Ascutit ...........................................................4A
Muchia Vestica a Turnuletului ...................................................4A
Peretele Cu Florile Traseul 1 .....................................................4A
Traseul 2 .....................................................4B
Traseul 3 .....................................................4B
Traseul 4 .....................................................4A
Traseul 5 .....................................................5A
Peretele Nordic al Arcului de Sus .................................................4A
Peretele Priponului ...................................................................4A
Spalatura Vaii Seci a Caraimanului ..............................................2A
Traseul 23 August .....................................................................6B
Traseul 25 Octombrie ................................................................5B
Traseul Balcoanelor ...................................................................5B
Traseul celor Trei Surplombe ......................................................5A
Traseul Central din Peretele Costilei ............................................5B
Traseul Central din Turnul Seciului ...............................................4A
Traseul Dintre Fisuri ...................................................................5B
Traseul Floarea-de-Colti .............................................................5B
Traseul Frontal din Turnul Seciului ...............................................4A
Traseul Furcilor ..........................................................................4A
Traseul Gentianei .......................................................................5B
Traseul Grotelor .........................................................................3B
Traseul Incepatorului ..................................................................3B
Traseul Lespezilor ......................................................................5A
Traseul Mos Gelepeanu ..............................................................3B
Traseul Nemes ..........................................................................3A
Traseul Policandrului (Peretele Vulturilor) ......................................5B
Traseul Tavanelor(Peretele Branei) ..............................................4B
Traseul Soldat Erou Eftimie Croitoru ..............................................5B
Traseul Surplombei Mari(Peretele Galbinelelor) ..............................4A
Traseul Surplombelor (Peretele Vulturilor) .....................................4B
Traseul Victoriei .........................................................................4B
Traseul de Traversare a Peretelui Costilei ......................................3A
Traseul de Traversare a Peretelui Galbinelelor(E-V)..........................4A
Traseul Viespilor .........................................................................5A
Tancul Uriasilor (Traseul Frontal) ..................................................4A
Turnul cu Zade ...........................................................................3B
Traseul Tavanelor din Peretele Central ..........................................5B
Valea Adanca ............................................................................1A
Valea Alba ................................................................................1A
Valea Bucsoiului ........................................................................1B
Valea Caprelor-Bucsoi ................................................................1A
Valea Caprelor-Costila ...............................................................1A
Valea Coltilor ............................................................................1B
Valea Costilei ...........................................................................1B
VGalea Galbinelelor ....................................................................1B
Valea Hornului ...........................................................................1B
Valea Horoaba ...........................................................................1A
Valea lui Zangur..........................................................................1A
Valea Malaiesti ...........................................................................1A
Valea Malinului ...........................................................................1B
Valea Morarului ...........................................................................1A
Valea Pietrelor-Bucsoi ..................................................................1B
Valea Poienii ..............................................................................2A
Valea Priponului ..........................................................................1A
Valea Rapa Zapezii ......................................................................2A
Valea Seaca a Caraimanului ..........................................................1B
Valea Seaca a Costilei ..................................................................1B
Valea Scorusilor ...........................................................................1A
Valea Tapului ..............................................................................1B
Valea Urzicii ................................................................................1B
Valcelul Ascuns si Valea Verde .......................................................1B
Valcelul Grohotisului-Bucsoi ...........................................................1B
Valcelul Secundar al Galbinelelor ....................................................1B
Valcelul Tancurilor ........................................................................2A
Varful si Creasta Picaturii ..............................................................3A
Ce trebuie stiut in prima excursie la munte?
* Articol dedicat celor care pleaca prima oara la o tura de munte in adevaratul sens al cuvantului.
Stiu ca s-a scris mult pe tema asta; totusi o sa abordez situatia putin altfel pentru ca altii sa nu afle pe propria piele ceea ce am aflat noi.
Unii spun ca elementul de supravietuire numarul 1 este cortul. Eu as spune ca estecapul. Tot vazand la TV unele stiri de ani si ani incoace dar si intalnirile cu oamenii de pe trasee, am ajuns la urmatoarea concluzie: accidentele apar cel mai des datorita ATITUDINII pe care o au turistii fata de tura. Indiferent de motivul care-i poarta pe carari de munte, observ ca nu-si iau nici cele mai mici masuri de siguranta. Asa se face ca ii culege Salvamontul ca pe afine, pe cei norocosi. Poate ca nu stiu ce trebuie! Am bagat de seama ca placerea asta de a merge pe munte se invata "din tata in fiu", numai pe poteci montane. Din pacate si aici, sa zic asa, politia, pompierii si salvarea apar dupa un eveniment cum se intampla prin orase. Pe scurt, mai intai patesti ceva, apoi inveti.
Lucrul acesta trebuie sa se schimbe.
Cele mai multe probleme apar pe drum, datorita unei organizari care lasa de dorit. Cand ma refer la organizare, ma refer la o "logistica" a oricarei ture fie ea cat de usoara. In mod logic, fiecare are in cap o idee despre tura -unde mergi, cate zile si altele- insa unele lucruri scapa atentiei noastre, din pacate unele fiind foarte importante.
1) PREGATIREA TUREI
Dupa ce ne-am hotarat unde si cat timp vom merge:
- cineva de acasa sa stie tot itinerariul propus
Motiv: daca se intampla ceva,are cine sa anunte echipa de salvare daca banuieste ca s-a intamplat ceva rau, lucru necesar mai ales daca nu luam cazare undeva.
- verificarea starii de sanatate: se poate sa suferim de ceva care se agraveaza la efort sustinut. Lucru necesar mai ales la ture lungi.
- verificarea echipamentului minim obligatoriu: bocanci, haine de schimb, lanterna(pe cat posibil frontala), pelerina de ploaie,trusa medicala, haine mai groase pentru vreme rece, geaca sa aiba neaparat gluga.
Echipamentul de munte este in general acelasi, variind de la un anotimp la altul. Pentru munti mai inalti ar fi bine sa nu lipseasca manusile si caciula.
- ar fi bine sa nu se plece intr-o tura lunga fara o iesire de incalzire mica.
-nu in ultimul rand: obtinerea de informatii cat mai multe despre zona si traseul stabilit:
harti, articole, descrieri, jurnale de pe site sau din alte surse de incredere. Asa ne vom face o imagine generalizata despre traseu.
- stabilirea unei ratii de alimente care sa ne ajunga 2 zile in plus, in caz ca vom ramane blocati undeva. De asemenea, sa se tina cont ca neobisnuit cu efortul si conditiile de munte, vom manca mai mult decat de obicei.
2) TRASEUL PROPRIU-ZIS
Inainte de a te angaja in traseu sa ai in vedere urmatoarele:
- verificarea atenta a duratei traseului(spatele hartii) si stabilirea orei de plecare in functie de ea. De regula ar fi bine sa ajungi la destinatie cu 1 ora inainte sa se intunece.
Motiv: nu cunoastem traseul, evitam ratacirea pe timp de noapte, mai avem timp sa pregatim ceva pentru noapte. Ora de plecare e foarte importanta; de regula se pleaca dimineata deoarece avem timp sa parcurgem o mare parte din traseu pe timp favorabil. Sa avem grija sa ne luam o marja de siguranta in ceea ce priveste durata traseului; pentru un traseu de 6 ore sa avem alocat din zi cam 8-8,5 ore. Motivul ar fi: necunoasterea traseului si modului cum reactioneaza corpul la efort sustinut. Sa nu se confunde o plimbare prin parcul orasului nici macar cu o poteca de cal, nicidecum cu o poteca de la 2000 m inaltime. E foarte posibil sa apara mici probleme care sa ne intarzie: mici accidente, starea precara a traseului, lipsa de marcaj, ploaie, oboseala si lungirea popasului, cainii de la stana...Aceste informatii se obtin de la prima cabana, de la turisti, de la localnici, informatii pe care e neaparata nevoie sa ne obisnuim sa le cerem.
- sa avem un "plan de salvare". Pentru traseul propus, trebuie neaparat sa stim totul despre el: de unde pleaca, unde ajunge, timpul alocat, intersectarile cu alte trasee. Avand aceste informatii de baza vom sti cum sa ajungem la un adapost sigur in caz de ceva necazuri.
Daca avem cazare la cabana:
- anuntarea cabanierului de traseul propus; ora de plecare si ora de sosire estimata.
Motiv: daca se intampla ceva neprevazut(accident, pierderea traseului, etc), cineva stie de noi si va anunta echipa de salvare.
- respectarea intocmai a indicatiilor primite.
- abaterea de la traseul stabilit e o greseala. Indiferent de motiv nu trebuie sa te abati de la traseul stabilit. Daca vrei totusi sa o faci, anunta cabanierul la plecare: "ma plimb pe acolo si eventual si pe dincolo".
Motiv: in caz de ceva, degeaba te cauta cineva ca nu te va gasi. Tu ai spus ceva, ei te cauta acolo unde ai spus, dar tu esti cu totul in alta parte. Sa ai in vedere ca de multe ori nu ai semnal la mobil sau se descarca bateria mai repede decat crezi. Sau pur si simplu reteaua ta nu are acoperire acolo, distanta mai mare de 18 km pana la releu.
- sa fii atent la traseu. Mereu exista puncte de reper dupa care poti ghida o eventuala echipa de salvare daca va fi nevoie.
- unde e poteca ingusta sa te uiti la ea, nu admiri pasarele in timp ce mergi. La cea mai mica neatentie te poti trezi cu o intindere, luxatie sau cine stie ce os rupt in urma unei caderi. Daca vrei sa admiri peisajul, te opresti, te uiti, pornesti din nou.
- la intoarcerea din traseu anunta cabanierul de sosirea grupului.
Motiv: bunul simt. In afara de asta, din diferite motive, poate trece cu vederea sosirea voastra si daca e iubitor de oameni poate alerta echipa de salvare degeaba. Trebuie spus totul la intoarcere, mai ales evenimentele neplacute. Sa nu treceti cu vederea fapte ca acestea: dupa un somn de 2 ore(binemeritat) sa va aduceti aminte ca ati trecut pe langa cineva cu piciorul rupt pe care nu l-ati putut ajuta dar ati promis ca veti anunta la cabana. Poate sta omul in ploaie rece la 3-5 grade afara. Din pacate s-au intamplat asemenea lucruri. Mai grav, daca persoana e din grupul vostru.
- pe cat posibil sa respecti regulile cabanei.
- daca intamplator innoptezi in refugiu: chiar daca sunteti putini si refugiul este gol, nu va apucati sa desertati rucsacul in "pat" punand lucrurile intr-un colt din alt pat sau sa le lasati imprastiate ca sa le aveti la indemana.
Motiv: poti avea neplacuta surpriza ca la miezul noptii sa apara un grup si te vor trezi sa-ti strangi lucrurile. Din motiv de spatiu. Din acelasi motiv, s-ar putea sa ai o surpriza si mai mare: sa ti se propuna sa dormi afara, mai ales daca ai cort. E o regula nescrisa, asa ca ai grija ce ECHIPAMENT ai.
3) PLECAREA ACASA
- plecarea acasa sa fie in ziua propusa. Se vor evita astfel acasa certuri si interziceri de ture in viitor. Daca intarzii din cine stie ce motive, incearca sa anunti.
-sa ai in vedere ca ajungerea la tren sa fie linistita. Adica sa ai in vedere sa pleci la timp ca sa nu grabesti pasul peste masura.
Motiv: risc de accidente pe traseu
-sa ai notat pe hartie ora de plecare a trenului, asta se face la sosire. Neobisnuit cu mersul trenurilor, e posibil sa uiti ora pentru ca te-ai uitat in fuga pe afis. Exista riscul sa fugi dupa el sau sa-l pierzi iar alta legatura nu e decat peste 12 ore in unele cazuri.
ALTELE
-daca sus pe creasta/platou e timp nefavorabil, nu incerca sa urci pe jos.
Motiv: o sumedenie de argumente contra pe care nu le enumerez,ar fi mai lungi decat articolul in sine. Ma rog, unul singur: te arunci in bratele mortii.
- daca vezi pe un indicator este trecut un timp anume pana la urmatorul punct de pe traseu, inmulteste aceasta cifra cu 3.
- traseele se calculeaza in ore(pe poteci lucrate): cam 300-350 m diferenta de nivel /ora
- la urcus, factorul principal este efortul. La coboras, acest factor este atentia.
- renunta de la bun inceput sa mergi neinsotit pe trasee de mare atractie,care sunt dificile de regula.Este foarte posibil sa ramai blocat.
-daca nu stii traseul, nu schimba ruta din cine stie ce motiv; risti sa ramai in traseu fara posibilitatea de a urca sau cobora. E foarte posibil sa nu te poti descurca fara echipament special pe care nu-l ai.
- o catarare in joaca pe un versant poate parea ispititoare. Dupa ce esti la o oarecare inaltime fata de poteca iti dai seama de prostia facuta. Desi ti s-a parut usor de urcat, cand e vorba de coborat, bagi de seama ca e imposibil fara riscuri majore. atunci iti dai seama ca legea gravitatiei functioneaza si pentru tine. Regula valabila si pentru poteci, mai ales daca sunt umede si incaltari adecvate nu ai.
-alte lucruri mai sofisticate, precum catararea, vara sau iarna, se invata in cursuri speciale si se foloseste alt echipament. Ar trebui sa te interesezi daca traseul dorit nu "cere" folosirea unui astfel de echipament.
-cunoasterea semnalului international de urgenta.
INCHEIERE
Un dusman perfid al turistului este panica. a ne pastra calmul, a judeca orice situatie in liniste, a cantari toate posibilitatile pentru a o alege pe cea mai buna si mai potrivita momentului respectiv, este o mare calitate a turistului. Aceasta calitate se formeaza si se educa.
Drumetia de munte inregistreaza victime mai ales din cauza propriilor noastre ambitii, ignorante si imprudente; accidentele din munti nu au niciodata alte cauze, muntele fiind prietenul nostru daca stim sa umblam si mai ales daca putem.
Stiu ca s-a scris mult pe tema asta; totusi o sa abordez situatia putin altfel pentru ca altii sa nu afle pe propria piele ceea ce am aflat noi.
Unii spun ca elementul de supravietuire numarul 1 este cortul. Eu as spune ca estecapul. Tot vazand la TV unele stiri de ani si ani incoace dar si intalnirile cu oamenii de pe trasee, am ajuns la urmatoarea concluzie: accidentele apar cel mai des datorita ATITUDINII pe care o au turistii fata de tura. Indiferent de motivul care-i poarta pe carari de munte, observ ca nu-si iau nici cele mai mici masuri de siguranta. Asa se face ca ii culege Salvamontul ca pe afine, pe cei norocosi. Poate ca nu stiu ce trebuie! Am bagat de seama ca placerea asta de a merge pe munte se invata "din tata in fiu", numai pe poteci montane. Din pacate si aici, sa zic asa, politia, pompierii si salvarea apar dupa un eveniment cum se intampla prin orase. Pe scurt, mai intai patesti ceva, apoi inveti.
Lucrul acesta trebuie sa se schimbe.
Cele mai multe probleme apar pe drum, datorita unei organizari care lasa de dorit. Cand ma refer la organizare, ma refer la o "logistica" a oricarei ture fie ea cat de usoara. In mod logic, fiecare are in cap o idee despre tura -unde mergi, cate zile si altele- insa unele lucruri scapa atentiei noastre, din pacate unele fiind foarte importante.
1) PREGATIREA TUREI
Dupa ce ne-am hotarat unde si cat timp vom merge:
- cineva de acasa sa stie tot itinerariul propus
Motiv: daca se intampla ceva,are cine sa anunte echipa de salvare daca banuieste ca s-a intamplat ceva rau, lucru necesar mai ales daca nu luam cazare undeva.
- verificarea starii de sanatate: se poate sa suferim de ceva care se agraveaza la efort sustinut. Lucru necesar mai ales la ture lungi.
- verificarea echipamentului minim obligatoriu: bocanci, haine de schimb, lanterna(pe cat posibil frontala), pelerina de ploaie,trusa medicala, haine mai groase pentru vreme rece, geaca sa aiba neaparat gluga.
Echipamentul de munte este in general acelasi, variind de la un anotimp la altul. Pentru munti mai inalti ar fi bine sa nu lipseasca manusile si caciula.
- ar fi bine sa nu se plece intr-o tura lunga fara o iesire de incalzire mica.
-nu in ultimul rand: obtinerea de informatii cat mai multe despre zona si traseul stabilit:
harti, articole, descrieri, jurnale de pe site sau din alte surse de incredere. Asa ne vom face o imagine generalizata despre traseu.
- stabilirea unei ratii de alimente care sa ne ajunga 2 zile in plus, in caz ca vom ramane blocati undeva. De asemenea, sa se tina cont ca neobisnuit cu efortul si conditiile de munte, vom manca mai mult decat de obicei.
2) TRASEUL PROPRIU-ZIS
Inainte de a te angaja in traseu sa ai in vedere urmatoarele:
- verificarea atenta a duratei traseului(spatele hartii) si stabilirea orei de plecare in functie de ea. De regula ar fi bine sa ajungi la destinatie cu 1 ora inainte sa se intunece.
Motiv: nu cunoastem traseul, evitam ratacirea pe timp de noapte, mai avem timp sa pregatim ceva pentru noapte. Ora de plecare e foarte importanta; de regula se pleaca dimineata deoarece avem timp sa parcurgem o mare parte din traseu pe timp favorabil. Sa avem grija sa ne luam o marja de siguranta in ceea ce priveste durata traseului; pentru un traseu de 6 ore sa avem alocat din zi cam 8-8,5 ore. Motivul ar fi: necunoasterea traseului si modului cum reactioneaza corpul la efort sustinut. Sa nu se confunde o plimbare prin parcul orasului nici macar cu o poteca de cal, nicidecum cu o poteca de la 2000 m inaltime. E foarte posibil sa apara mici probleme care sa ne intarzie: mici accidente, starea precara a traseului, lipsa de marcaj, ploaie, oboseala si lungirea popasului, cainii de la stana...Aceste informatii se obtin de la prima cabana, de la turisti, de la localnici, informatii pe care e neaparata nevoie sa ne obisnuim sa le cerem.
- sa avem un "plan de salvare". Pentru traseul propus, trebuie neaparat sa stim totul despre el: de unde pleaca, unde ajunge, timpul alocat, intersectarile cu alte trasee. Avand aceste informatii de baza vom sti cum sa ajungem la un adapost sigur in caz de ceva necazuri.
Daca avem cazare la cabana:
- anuntarea cabanierului de traseul propus; ora de plecare si ora de sosire estimata.
Motiv: daca se intampla ceva neprevazut(accident, pierderea traseului, etc), cineva stie de noi si va anunta echipa de salvare.
- respectarea intocmai a indicatiilor primite.
- abaterea de la traseul stabilit e o greseala. Indiferent de motiv nu trebuie sa te abati de la traseul stabilit. Daca vrei totusi sa o faci, anunta cabanierul la plecare: "ma plimb pe acolo si eventual si pe dincolo".
Motiv: in caz de ceva, degeaba te cauta cineva ca nu te va gasi. Tu ai spus ceva, ei te cauta acolo unde ai spus, dar tu esti cu totul in alta parte. Sa ai in vedere ca de multe ori nu ai semnal la mobil sau se descarca bateria mai repede decat crezi. Sau pur si simplu reteaua ta nu are acoperire acolo, distanta mai mare de 18 km pana la releu.
- sa fii atent la traseu. Mereu exista puncte de reper dupa care poti ghida o eventuala echipa de salvare daca va fi nevoie.
- unde e poteca ingusta sa te uiti la ea, nu admiri pasarele in timp ce mergi. La cea mai mica neatentie te poti trezi cu o intindere, luxatie sau cine stie ce os rupt in urma unei caderi. Daca vrei sa admiri peisajul, te opresti, te uiti, pornesti din nou.
- la intoarcerea din traseu anunta cabanierul de sosirea grupului.
Motiv: bunul simt. In afara de asta, din diferite motive, poate trece cu vederea sosirea voastra si daca e iubitor de oameni poate alerta echipa de salvare degeaba. Trebuie spus totul la intoarcere, mai ales evenimentele neplacute. Sa nu treceti cu vederea fapte ca acestea: dupa un somn de 2 ore(binemeritat) sa va aduceti aminte ca ati trecut pe langa cineva cu piciorul rupt pe care nu l-ati putut ajuta dar ati promis ca veti anunta la cabana. Poate sta omul in ploaie rece la 3-5 grade afara. Din pacate s-au intamplat asemenea lucruri. Mai grav, daca persoana e din grupul vostru.
- pe cat posibil sa respecti regulile cabanei.
- daca intamplator innoptezi in refugiu: chiar daca sunteti putini si refugiul este gol, nu va apucati sa desertati rucsacul in "pat" punand lucrurile intr-un colt din alt pat sau sa le lasati imprastiate ca sa le aveti la indemana.
Motiv: poti avea neplacuta surpriza ca la miezul noptii sa apara un grup si te vor trezi sa-ti strangi lucrurile. Din motiv de spatiu. Din acelasi motiv, s-ar putea sa ai o surpriza si mai mare: sa ti se propuna sa dormi afara, mai ales daca ai cort. E o regula nescrisa, asa ca ai grija ce ECHIPAMENT ai.
3) PLECAREA ACASA
- plecarea acasa sa fie in ziua propusa. Se vor evita astfel acasa certuri si interziceri de ture in viitor. Daca intarzii din cine stie ce motive, incearca sa anunti.
-sa ai in vedere ca ajungerea la tren sa fie linistita. Adica sa ai in vedere sa pleci la timp ca sa nu grabesti pasul peste masura.
Motiv: risc de accidente pe traseu
-sa ai notat pe hartie ora de plecare a trenului, asta se face la sosire. Neobisnuit cu mersul trenurilor, e posibil sa uiti ora pentru ca te-ai uitat in fuga pe afis. Exista riscul sa fugi dupa el sau sa-l pierzi iar alta legatura nu e decat peste 12 ore in unele cazuri.
ALTELE
-daca sus pe creasta/platou e timp nefavorabil, nu incerca sa urci pe jos.
Motiv: o sumedenie de argumente contra pe care nu le enumerez,ar fi mai lungi decat articolul in sine. Ma rog, unul singur: te arunci in bratele mortii.
- daca vezi pe un indicator este trecut un timp anume pana la urmatorul punct de pe traseu, inmulteste aceasta cifra cu 3.
- traseele se calculeaza in ore(pe poteci lucrate): cam 300-350 m diferenta de nivel /ora
- la urcus, factorul principal este efortul. La coboras, acest factor este atentia.
- renunta de la bun inceput sa mergi neinsotit pe trasee de mare atractie,care sunt dificile de regula.Este foarte posibil sa ramai blocat.
-daca nu stii traseul, nu schimba ruta din cine stie ce motiv; risti sa ramai in traseu fara posibilitatea de a urca sau cobora. E foarte posibil sa nu te poti descurca fara echipament special pe care nu-l ai.
- o catarare in joaca pe un versant poate parea ispititoare. Dupa ce esti la o oarecare inaltime fata de poteca iti dai seama de prostia facuta. Desi ti s-a parut usor de urcat, cand e vorba de coborat, bagi de seama ca e imposibil fara riscuri majore. atunci iti dai seama ca legea gravitatiei functioneaza si pentru tine. Regula valabila si pentru poteci, mai ales daca sunt umede si incaltari adecvate nu ai.
-alte lucruri mai sofisticate, precum catararea, vara sau iarna, se invata in cursuri speciale si se foloseste alt echipament. Ar trebui sa te interesezi daca traseul dorit nu "cere" folosirea unui astfel de echipament.
-cunoasterea semnalului international de urgenta.
INCHEIERE
Un dusman perfid al turistului este panica. a ne pastra calmul, a judeca orice situatie in liniste, a cantari toate posibilitatile pentru a o alege pe cea mai buna si mai potrivita momentului respectiv, este o mare calitate a turistului. Aceasta calitate se formeaza si se educa.
Drumetia de munte inregistreaza victime mai ales din cauza propriilor noastre ambitii, ignorante si imprudente; accidentele din munti nu au niciodata alte cauze, muntele fiind prietenul nostru daca stim sa umblam si mai ales daca putem.
Norme cu privire la functionarea cabanelor turistice(Ghidul cabanelor) Gh.Epuran.1962
Rezumat ,deoarece nu are rost sa va plictisesc cu vorbaria.Chiar daca e o carte din 1962,nu s-au schimbat multe.Cine stie,sa completeze in rubrica desemnata comentariilor.
*ART.1 - Turistii sositi sunt obligati sa prezinte actele de identitate si sa dea lamuriri suplimentare pt a fi inscrisi in registrul de vizitatori.
*ART.2 - Turistii vor fi cazati in dormitoare,separat pe sexe,acolo unde capacitatea cabanei permite.Pot fi cazati in aceeasi camera cei casatoriti sau parintii cu copiii.
*ART.3 - Pastrarea linistii este obligatorie intre orele 23-7.In cazul sosirii unor turisti dupa ora 23,stingerea se va da la maximum 2 ore de la sosire,in acest interval se serveste masa,se face dezechiparea,totul in liniste pt a nu-i deranja pe ceilalti turisti.Parasirea cabanei inainte de ora 7 se va anunta din ajun cabanierului si plecarea se va face in liniste.
*ART.4 - Turistii au obligatia de a pastra curatenia in interiorul cabanei dar si pe terenul inconjurator.Dupa desteptare turistii au obligatia sa repuna in ordine inventarul dormitorului.
*ART.5 - Nu este permis turistilor :
-fumatul in dormitoare comune si servirea mesei in dormitoare
-schimbarea inventarului camerelor si folosirea lui in afara camerelor
-practicarea jocurilor de noroc pe sume de bani.
-prezentarea la cabana in stare de ebrietate
-spalarea bocancilor in chiuvete
-incrustarea numelui pe mobilierul cabanei
-schimbarea destinatiei veselei si a tacamurilor sau deteriorarea lor
-folosirea primusurilor sau a spirtierelor in cabana sau in imediata apropiere
-supraincalzirea sobelor
-folosirea de echipamente electronice la reteaua cabanei fara acordul
cabanierului
*ART.6 - Administratorul bazei,fiind raspunzator de bunurile pe care le are in primire este responsabil si cu folosirea lor in conditii normale.Orice stricaciuni datorate turistilor ,adica pagubele aduse,se vor plati imediat cabanierului la tariful existent la cabana. Totul se face cu proces verbal cu 2 martori.Turistii ceilalti sunt obligati sa-i acorde ajutor cabanierului in aplicarea normelor de functionare.
*ART.7 - Turistii care au asupra lor obiecte care intra in inventarul cabanei sunt obligati sa-l anunte pe cabanier de existenta lor atat la sosire cat si la plecare.
*ART.8 - Tarifele pt deservirea turistilor sunt afisate la loc vizibil iar pt fiecare suma cabanierul trebuie sa elibereze chitanta.
*ART.9 - Personalul cabanei este obligat sa acorde turistilor primul ajutor in caz de nevoie si sa organizeze actiuni de salvare ori de cate ori este cazul.Pot participa si turisti incercati prezenti la cabana.
*ART.10 - In cazuri exceptionale : noapte,viscol,ploaie,furtuna,accidente sau la cabane izolate sau la cele de altitudine,personalul cabanei are obligatia sa acorde adapost turistilor indiferent de ora,chiar daca toate locurile sunt ocupate.Se vor respecta prevederile art.1. Turistii veniti neanuntati vor parasi cabana in cazul venirii unor grupuri anuntate,iar personalul cabanei are obligatia sa anunte acest lucru cu cel putin 24 h inainte.
*ART.11 - In functie de regimul cabanei,turistii pot fi serviti cu alimente in urmatoarele conditii :
-bufet la orice ora pana la ora stingerii
-la cantina se serveste la orele stabilite pt mese
-la cabanele izolate sau cele de altitudine,sau daca exista turisti adapostiti impotriva intemperiilor,se serveste ceai la orice ora.
*ART.12 - Orice nemultumire se va inscrie de catre turisti in condica de sugestii si reclamatii,pe care personalul cabanei are datoria sa o prezinte.
*ART.13 - Daca turistii nu vor respecta normele,incalcarile acestea se vor raporta institutiei din care fac parte
*ART.14 - Cabanierii au obligatia sa evacueze turistii scandalagii sau care deterioreaza inventarul in mod voit,apeland la organele statului.Pentru reclamatii,turistii se mai pot adresa primariilor sau Oficiului National pt Turism.
*ART.1 - Turistii sositi sunt obligati sa prezinte actele de identitate si sa dea lamuriri suplimentare pt a fi inscrisi in registrul de vizitatori.
*ART.2 - Turistii vor fi cazati in dormitoare,separat pe sexe,acolo unde capacitatea cabanei permite.Pot fi cazati in aceeasi camera cei casatoriti sau parintii cu copiii.
*ART.3 - Pastrarea linistii este obligatorie intre orele 23-7.In cazul sosirii unor turisti dupa ora 23,stingerea se va da la maximum 2 ore de la sosire,in acest interval se serveste masa,se face dezechiparea,totul in liniste pt a nu-i deranja pe ceilalti turisti.Parasirea cabanei inainte de ora 7 se va anunta din ajun cabanierului si plecarea se va face in liniste.
*ART.4 - Turistii au obligatia de a pastra curatenia in interiorul cabanei dar si pe terenul inconjurator.Dupa desteptare turistii au obligatia sa repuna in ordine inventarul dormitorului.
*ART.5 - Nu este permis turistilor :
-fumatul in dormitoare comune si servirea mesei in dormitoare
-schimbarea inventarului camerelor si folosirea lui in afara camerelor
-practicarea jocurilor de noroc pe sume de bani.
-prezentarea la cabana in stare de ebrietate
-spalarea bocancilor in chiuvete
-incrustarea numelui pe mobilierul cabanei
-schimbarea destinatiei veselei si a tacamurilor sau deteriorarea lor
-folosirea primusurilor sau a spirtierelor in cabana sau in imediata apropiere
-supraincalzirea sobelor
-folosirea de echipamente electronice la reteaua cabanei fara acordul
cabanierului
*ART.6 - Administratorul bazei,fiind raspunzator de bunurile pe care le are in primire este responsabil si cu folosirea lor in conditii normale.Orice stricaciuni datorate turistilor ,adica pagubele aduse,se vor plati imediat cabanierului la tariful existent la cabana. Totul se face cu proces verbal cu 2 martori.Turistii ceilalti sunt obligati sa-i acorde ajutor cabanierului in aplicarea normelor de functionare.
*ART.7 - Turistii care au asupra lor obiecte care intra in inventarul cabanei sunt obligati sa-l anunte pe cabanier de existenta lor atat la sosire cat si la plecare.
*ART.8 - Tarifele pt deservirea turistilor sunt afisate la loc vizibil iar pt fiecare suma cabanierul trebuie sa elibereze chitanta.
*ART.9 - Personalul cabanei este obligat sa acorde turistilor primul ajutor in caz de nevoie si sa organizeze actiuni de salvare ori de cate ori este cazul.Pot participa si turisti incercati prezenti la cabana.
*ART.10 - In cazuri exceptionale : noapte,viscol,ploaie,furtuna,accidente sau la cabane izolate sau la cele de altitudine,personalul cabanei are obligatia sa acorde adapost turistilor indiferent de ora,chiar daca toate locurile sunt ocupate.Se vor respecta prevederile art.1. Turistii veniti neanuntati vor parasi cabana in cazul venirii unor grupuri anuntate,iar personalul cabanei are obligatia sa anunte acest lucru cu cel putin 24 h inainte.
*ART.11 - In functie de regimul cabanei,turistii pot fi serviti cu alimente in urmatoarele conditii :
-bufet la orice ora pana la ora stingerii
-la cantina se serveste la orele stabilite pt mese
-la cabanele izolate sau cele de altitudine,sau daca exista turisti adapostiti impotriva intemperiilor,se serveste ceai la orice ora.
*ART.12 - Orice nemultumire se va inscrie de catre turisti in condica de sugestii si reclamatii,pe care personalul cabanei are datoria sa o prezinte.
*ART.13 - Daca turistii nu vor respecta normele,incalcarile acestea se vor raporta institutiei din care fac parte
*ART.14 - Cabanierii au obligatia sa evacueze turistii scandalagii sau care deterioreaza inventarul in mod voit,apeland la organele statului.Pentru reclamatii,turistii se mai pot adresa primariilor sau Oficiului National pt Turism.
Numai doua cuvinte pentru a comunica (Reinhold Messner)"Gradul 7",Munchen 1973
I ascensiune pe peretele nordic Domino
Michel Marchel e francez;el nu vorbeste germana , eu franceza.Ca intr-un joc interzis ne schimbam la fiecare 30 minute.Nimeni nu scotea un cuvant.Era cald,zapada era moale.De pe peretii din stanga si din dreapta porneau din cand in cand avalanse care sfasiau linistea noptii cu zgomotul lor infernal.Chiar marginile morenelor pareau sa ne astepte cu cine stie ce uneltiri viclene.Un paraias iesea intr-o liniste misterioasa din ghetar si curgea disparand in intunericul de nepatruns.Sclipirile peretilor de gheata ai muntilor Triolet,Courtes si Domino strapungeau intunericul si stateau deasupra ghetarului cu o anume putere.Mergeam al doilea si incercam sa-mi scot pulovarul cu miscari violente si ritmice.Pentru a reusi acest lucru tineam rucsacul in mana cealalta.Deodata,Michel se opri si spuse vesel : "Mare rahat !".
Abia am inteles ce spusese desi o spuse pe nemteste.El porni mai departe,pe o portiune inspre muntele Domino unde cazuse o avalansa.In dupa amiaza de dinainte m-a corupt la o prima incercare in sus pe peretele Domino.Cum era prea tarziu sa urci pe jos pana la cabana,Michel l-a rugat pe unul din prietenii lui sa ne duca cu elicopterul la cabana din Argentiere.
Zborul m-a impresionat enorm;cand pluteam langa peretele nordic al Droitilor,mi s-a facut pielea de gaina,asa de abrupt era.In caldarea Argentiere -asa se zice - sunt cei mai frumosi pereti de gheata si probabil si cei mai grei;unul langa altul :Aguille Verte,Droites,Courtes si Triolet...par a se intrece in forme abrupte si inaltime.Peretele Domino pare micut si neinsemnat in stanga lui Triolet.Din elicopter imi explica Michel ruta planificata,atata cat ne puteam intelege prin limba exprimata de o multime de cuvinte in limbi diferite si mai ales prin semne.Mi-a povestit ca au fost cateva echipe care au incercat urcusul,francezi mai ales.
Pana la ora 1 in noapte am ramas treji,apoi porniram,nedormiti,obositi.
"E prea cald" spuneam.Dar Michel nu intelegea,baga manusile in buzunarele pantalonilor si lasa pioletul sa atarne liber in aer legat de incheietura mainii.De fapt nu parea deloc obosit ci plin de energie si vointa.
"Mare rahat !",spuse el la marginea prapastiei."E prea cald",ii spuneam din nou.Totusi Michel nu se intoarse.Ochii sai cautau linistiti buza prapastiei.Apa picura si turturii cadeau cu zgomot ascutit. "Imposibil !" i-am strigat.Atunci sari de sus prin locuri neumblate si cobora panta de gheata.Am sarit ca niste spirite in gaura nenorocita de sub noi."A trecut!" am stigat pt a ne recapata curajul.
"Mare rahat !"
In rest nu iesea nici un alt cuvant din gura francezului.Numai in ochii sai era o fulgerare curajoasa,nelinistita."Nu merge!",am repetat incercand sa dau vocii mele o tenta de lipsa de speranta.Michel ma privi prietenos numai.Hotarat sa renunt,am aruncat rucsacul in zapada si am coborat din nou panta.Michel ma urma,dar si pe fata lui se citea o expresie de nehotarare.Stiam ca daca voi incepe sa-i explic totul acum,o sa inceapa sa dispere.De aceea mi-am invins frica si i-am dat vocii mele un ton curajos : "poate merge pe dreapta !".Pt ca ica tacea,,i-am dat de inteles ca nu era decat o singura varianta : hornul de gheata de deasupra noastra.Am coborat din nou pana la rucsacii nostri de sub hornul de gheata si faceam semne in sus.Michel se si apuca de treaba,se apleca deasupra rucsacului.Scoase coltarii,ceva pitoane,fructe uscate si un piolet.Isi lega coarda,lua rucsacul si lasa capul pe spate si se uita fix la horn.
"Mare rahat !"
L-am aprobat si m-am uitat in ochii lui.Se departa de mine si-si tintui privirea la gheata umeda de deasupra noastra.Tacu o clipa,apoi se intoarse spre mine si incerca sa rada,dar stransoarea hamului la piept nu-i dadu voie decat sa faca o grimasa ofensatoare care in lumina inserarii paru neobisnuita si ciudata.
"Vreau sa incerc..." spuneam pt ca bagam de seama ca-si pierduse toate sperantele.
"Direct ?"
"E singura posibilitate !"
"Mare rahat !"
Infipsei coltarii cu grija si incercam sa alung frica care ma cuprindea vorbind cu propria-mi persoana.Michel statea jos,nu intelegea nici un cuvant,dar asigura.Nici un piton nu tinea,asa de moale era gheata."Bravo!" striga Michel cand ma vazu pe buza prapastiei.M-am indepartat putin si i-am facut semn cu pioletul.Mai sus m-am catarat pe un mic perete de gheata si am fixat doua pitoane-surub,plus un piton lung de gheata.Michel ma ajunse din urma si fu de parere ca ar trebui sa continui.Cu mare drag i-as fi predat lui sefia pe a doua lungime de coarda si i-am spus sa fie cap de coarda.Lasa capul pe spate ca sa observe pe indelete inclinarea peretelui de gheata.Foarte mare inclinare si pe deasupra era si neted ca o sticla.Cand am vazut ce mina face,i-am luat locul si am inceput sa urc pieptis.Varfurile frontale ale coltarilor faceau priza buna.Cu fiecare lungime de coarda ne asiguram si socoteam cat de sus urcasem.Mai sus,gheata era buna si nu chiar asa de neteda.In acesta dupa amiaza o sa atingem varful.
Michel porni pe prima lungime de coarda in stanca.Miscarile lui erau calculate si exacte,era placut sa-l observi de jos.Putin mai tarziu,cand stateam pe varf,bagaseram de seama ca uitasem pasapoartele in Chamonix.
"Mare rahat !",zise francezul pe nemteste.
Totusi am trecut in partea italieneasca timp de cateva ore spre Courmayeur si ne-am bucurat de-a dreptul grosolan cand granicerii ne-au lasat sa trecem fara acte.
"Mare rahat !",spuse francezul drept multumire.
Michel Marchel e francez;el nu vorbeste germana , eu franceza.Ca intr-un joc interzis ne schimbam la fiecare 30 minute.Nimeni nu scotea un cuvant.Era cald,zapada era moale.De pe peretii din stanga si din dreapta porneau din cand in cand avalanse care sfasiau linistea noptii cu zgomotul lor infernal.Chiar marginile morenelor pareau sa ne astepte cu cine stie ce uneltiri viclene.Un paraias iesea intr-o liniste misterioasa din ghetar si curgea disparand in intunericul de nepatruns.Sclipirile peretilor de gheata ai muntilor Triolet,Courtes si Domino strapungeau intunericul si stateau deasupra ghetarului cu o anume putere.Mergeam al doilea si incercam sa-mi scot pulovarul cu miscari violente si ritmice.Pentru a reusi acest lucru tineam rucsacul in mana cealalta.Deodata,Michel se opri si spuse vesel : "Mare rahat !".
Abia am inteles ce spusese desi o spuse pe nemteste.El porni mai departe,pe o portiune inspre muntele Domino unde cazuse o avalansa.In dupa amiaza de dinainte m-a corupt la o prima incercare in sus pe peretele Domino.Cum era prea tarziu sa urci pe jos pana la cabana,Michel l-a rugat pe unul din prietenii lui sa ne duca cu elicopterul la cabana din Argentiere.
Zborul m-a impresionat enorm;cand pluteam langa peretele nordic al Droitilor,mi s-a facut pielea de gaina,asa de abrupt era.In caldarea Argentiere -asa se zice - sunt cei mai frumosi pereti de gheata si probabil si cei mai grei;unul langa altul :Aguille Verte,Droites,Courtes si Triolet...par a se intrece in forme abrupte si inaltime.Peretele Domino pare micut si neinsemnat in stanga lui Triolet.Din elicopter imi explica Michel ruta planificata,atata cat ne puteam intelege prin limba exprimata de o multime de cuvinte in limbi diferite si mai ales prin semne.Mi-a povestit ca au fost cateva echipe care au incercat urcusul,francezi mai ales.
Pana la ora 1 in noapte am ramas treji,apoi porniram,nedormiti,obositi.
"E prea cald" spuneam.Dar Michel nu intelegea,baga manusile in buzunarele pantalonilor si lasa pioletul sa atarne liber in aer legat de incheietura mainii.De fapt nu parea deloc obosit ci plin de energie si vointa.
"Mare rahat !",spuse el la marginea prapastiei."E prea cald",ii spuneam din nou.Totusi Michel nu se intoarse.Ochii sai cautau linistiti buza prapastiei.Apa picura si turturii cadeau cu zgomot ascutit. "Imposibil !" i-am strigat.Atunci sari de sus prin locuri neumblate si cobora panta de gheata.Am sarit ca niste spirite in gaura nenorocita de sub noi."A trecut!" am stigat pt a ne recapata curajul.
"Mare rahat !"
In rest nu iesea nici un alt cuvant din gura francezului.Numai in ochii sai era o fulgerare curajoasa,nelinistita."Nu merge!",am repetat incercand sa dau vocii mele o tenta de lipsa de speranta.Michel ma privi prietenos numai.Hotarat sa renunt,am aruncat rucsacul in zapada si am coborat din nou panta.Michel ma urma,dar si pe fata lui se citea o expresie de nehotarare.Stiam ca daca voi incepe sa-i explic totul acum,o sa inceapa sa dispere.De aceea mi-am invins frica si i-am dat vocii mele un ton curajos : "poate merge pe dreapta !".Pt ca ica tacea,,i-am dat de inteles ca nu era decat o singura varianta : hornul de gheata de deasupra noastra.Am coborat din nou pana la rucsacii nostri de sub hornul de gheata si faceam semne in sus.Michel se si apuca de treaba,se apleca deasupra rucsacului.Scoase coltarii,ceva pitoane,fructe uscate si un piolet.Isi lega coarda,lua rucsacul si lasa capul pe spate si se uita fix la horn.
"Mare rahat !"
L-am aprobat si m-am uitat in ochii lui.Se departa de mine si-si tintui privirea la gheata umeda de deasupra noastra.Tacu o clipa,apoi se intoarse spre mine si incerca sa rada,dar stransoarea hamului la piept nu-i dadu voie decat sa faca o grimasa ofensatoare care in lumina inserarii paru neobisnuita si ciudata.
"Vreau sa incerc..." spuneam pt ca bagam de seama ca-si pierduse toate sperantele.
"Direct ?"
"E singura posibilitate !"
"Mare rahat !"
Infipsei coltarii cu grija si incercam sa alung frica care ma cuprindea vorbind cu propria-mi persoana.Michel statea jos,nu intelegea nici un cuvant,dar asigura.Nici un piton nu tinea,asa de moale era gheata."Bravo!" striga Michel cand ma vazu pe buza prapastiei.M-am indepartat putin si i-am facut semn cu pioletul.Mai sus m-am catarat pe un mic perete de gheata si am fixat doua pitoane-surub,plus un piton lung de gheata.Michel ma ajunse din urma si fu de parere ca ar trebui sa continui.Cu mare drag i-as fi predat lui sefia pe a doua lungime de coarda si i-am spus sa fie cap de coarda.Lasa capul pe spate ca sa observe pe indelete inclinarea peretelui de gheata.Foarte mare inclinare si pe deasupra era si neted ca o sticla.Cand am vazut ce mina face,i-am luat locul si am inceput sa urc pieptis.Varfurile frontale ale coltarilor faceau priza buna.Cu fiecare lungime de coarda ne asiguram si socoteam cat de sus urcasem.Mai sus,gheata era buna si nu chiar asa de neteda.In acesta dupa amiaza o sa atingem varful.
Michel porni pe prima lungime de coarda in stanca.Miscarile lui erau calculate si exacte,era placut sa-l observi de jos.Putin mai tarziu,cand stateam pe varf,bagaseram de seama ca uitasem pasapoartele in Chamonix.
"Mare rahat !",zise francezul pe nemteste.
Totusi am trecut in partea italieneasca timp de cateva ore spre Courmayeur si ne-am bucurat de-a dreptul grosolan cand granicerii ne-au lasat sa trecem fara acte.
"Mare rahat !",spuse francezul drept multumire.
O jumatate de ora de somn (Reinhold Messner) "Gradul 7" 1973,Munchen
As fi vrut sa scriu un articol,dar m-am limitat numai la a traduce.Am dorit sa redau vremurile de altadata.Pt ca fiecare din noi sa isi extraga ceea ce crede de cuviinta.
* * * * * * * * * * * * * * * * *
In 17 iulie am fost invitat la reuniunea alpinistilor,ENSA,in Chamonix.Nu a trebuit sa ma gandesc mult si am plecat.Tata si mama au venit cu mine.Vroiau sa profite de vremea buna si sa imbine calatoria cu o vizita.Trei din fratii mei au trecut Alpii in Elvetia.Acolo isi castigau banii pt scoala.Erich si Siegfried faceau branza,Hubert era pastor.Calatoria prin Milano,Chivasso si Aosta a trecut foarte repede.Tata povestea intre timp de saptamanile petrecute acolo in razboi la intoarcerea in Italia.Unele sate le mai cunostea,cu toate ca se schimbasera multe intre timp.Incepand de la Coumayeur vedeam Montblanc-ul.O lumina prietenoasa il inconjura iar in varf mi se parea ca e zapada.
Seara ascultam prognoza meteo.Era buna,dar nu aveam partener.Ajuns in Chamonix,am hoinarit prin oras.Vaile Montblanc-ului erau mangaiate de ultimile raze de soare.In acesta seare mi-am descoperit dragostea pt peretele nordic al Droitilor.Nu-mi aminteam sa ma fi gandit vreodata la o ascensiune solitara,dar acum,la apus de soare,hotararea devenise trainica.In acest moment vedeam peretele intunecat si stancaria din varf in plin soare si dintr0o data am fost vrajit.Si ma minunam ca nu-i venise nimanui ideea sa urce singur.
Nimeni nu vorbea de perete,toti se plimbau in jurul meu cu fetele lor obisnuite : fata de vacanta,fata de birou,fata de muncitor.Isi fumau tigara sau isi sorbeau cafeaua in fata barului.A trebuit sa ies,ii urmaream pe fiecare cu frica,puteau sa-mi recunoasca "fata Droitilor".In dimineata urmatoare am plecat spre Argentiere.De acolo m-am urcat in caldarea cu acelesi nume.Parintii au plecat mai departe la fratii mei.Intre timp eram deja pe ghetar,care trebuia traversat pe sub Aiguille Verte.Soarele stralucea pe cer si zapada reflecta caldura.Un izvor se chinuia sa iasa la lumina printre urmele inca murdare.
Omul care mergea in fata mea se stergea din ce in ce mai tare cu maneca.Apoi se opri,ingenunche si sorbi nesatios din izvorul inghetat.Dinspre perete se auzi un zgomot neinteles,omul isi ridica capul ca si cand l-ar fi strigat cineva si apoi isi scufunda din nou gura in apa cristalina.Unele bucati de stanca,inmuiate de dezghet,cazura dinspre peretele Droitilor.M-am speriat ca si cand as fi fost lovit de ele. "La ora 8 trebuie sa fiu pe partea verticala sau sa ies din perete la timp",ma gandeam.
In caldarea Argentiere era din nou liniste.Inca o data ochii mei cercetau peretele.O jumatate de ora mai tarziu ma chinuiam sa intru in cabana plina de oameni.Pe coridor stateau cativa ghizi.
Am lasat rucsacul si m-am dus la bucatarie la Michel.Rase cu toata fata cand i-am intins mana."Droitii?",ma intreba imediat,"unde-i fratele tau?".Am scuturat din cap,"sunt singur".
Michel,fiul cabanierului era demult prietenul meu.Pe atunci era inca mic,dar singurul din cabana care vorbea nemteste.Intre timp studiase medicina,dar in schimb nu se schimbase deloc.Gunther si cu mine am incercat peretele acum 4 ani,dar dupa 200 m a trebuit sa ne dam batuti."Trebuie sa reveniti,din cauza Droitilor" spuse Michel la despartire.Acum eram din nou acolo.
-Droitii?,ma intreba inca o data.Am dat din cap afirmativ.
-Singur?
-Da,vreau sa incerc.
-Cam greu!
-Stiu,vreau numai sa incerc.
Michel rase cu toata gura si amandoi eram vrajiti de planul meu."Sa nu tradezi nimic!" l-am rugat.Michel lua binoclul.Mai tarziu imi arata patul,se scuza si disparu in cabana.In afara de fratele lui Michel nu cunosteam pe nimeni.Am luat hartile si caietul cabanei si am inceput sa le frunzaresc.Langa mine era un ghid care povestea ceva.Toti din jurul lui ascultau cu atentie.Nu cunosteam un cuvant frantuzeste,dar am bagat de seama ca era vorba de planul meu.M-am ridicat,am lasat totul asa pe masa si fara sa arunc o privire inapoi am iesit pe usa din spate.Afara langa cabana , era Michel.Pur si simplu nu puteam fi suparat pe el ca-mi tradase planul.Fara sa spuna un cuvant imi intinse binoclul.Ma uitam la perete,isa fratele lui Michel se interpuse intre perete si lentile.Se stramba.Ne-am jucat de-a boxul,apoi m-am dus sa mai verific o data echipamentul.
Michel aduse o pila si pt a treia oara am iesit afara,sa-mi pilesc coltarii.Ghizii care erau acolo au scimbat o privire scurta.Unul din ei ma batu pe umar,apoi s-au dus sa serveasca cina.Ramase numai Michel.Se aseza langa mine.Acum,la lasarea serii,ma incerca un sentiment de nesiguranta."Michel-am spus- Michel...eu nu voi urca maine".Se arata surprins.Ii spusesem ca vreau sa incerc,dar planul meu era altul.
In seara aceea nu am putut dormi.De cateva ori m-am plimbat din camera spre sala de mese.Acolo mai erau ceva oaspeti.Ma tot invarteam.Incet,se lasa linistea in cabana.Undeva se mai inchise un oblon.O seara in cabana ca toate altele,dar eram treaz.Gandul la perete m-a distrus,nu mai aveam echilibru interior.Michel mi-a promis ca ma scoala la timp."O sa fac peretele nordic,o sa ma trezesc odata cu ceilalti!".Stateam sub patura,vroiam sa dorm.Dar n-am putut.Era prea liniste,era locul prea ingust,prea cald,sau era peretele nordic care ma chema?In cabana era o liniste absurda.O liniste apasatoare ca inaintea furtunii.Cautam timpul care mai devrema era prea lung,apoi scurt si care acum disparuse cu desavarsire.Motaiam si ma gandeam la ceva.Era corect,ba fals,nici corect nici fals,ca tot ceea ce e gandit atunci cand motai.
1 noaptea-Michel trezi primii cataratori.Am tresarit speriat cu toate ca nu dormeam.
2 noaptea-iarasi au plecat unii...Argentiere,Verte,Triolet...poate chiar Courtes.Michel se opri si facu putina lumina spre perna mea.Cu ochii deschisi stateam sub patura imbracat cu pantalonii grosi de lana.Lumina unei lumanari la etajul inferior desena umbre grotesti pe perete.Minute fara zgomot,minute fara decizii,fara vointa,fara scop.Gandurile mi se invarteau in cap ca niste fantome.Michel trase patura de pe mine.Ma prefaceam ca dorm adanc.Cand au plecat cataratorii,m-am ridicat.M-am imbracat,mi-am luat rucsacul si m-am topit in noapte.
Trei lumini se apropiau de peretele nordic Triolet.Un ghid isi aprinse lanterna.Spre est era o geana de lumina.In timp ce ma apropiam de saritoarea caldarii ma gandeam la peretele nordic al Droitilor.Eram in forma maxima,vremea era buna si in rest nu putea nimic sa ma ingrijoreze.Noapte mi se pare uneori ceva ca fiind fara sens.Insa disperarea nu dura mai mult decat motaiala.Nimic din disperarea de mai devreme nu mai era cand am inceput urcusul.Treceam prin zapada.Pe peretele nordic Verte luminile erau deja sus.6 sau 8.Ruptura oblica era extrem de grea.In stanga era o limba de zapada care ajungea pana la patura de zapada de mai sus.O pojghita subtire de gheata era pe stanca , care mi-a captat toata atentia.De trei ori a fost urcat peretele,precedentii cataratori au avut nevoie de 2-5 zile.Am lasat in urma pojghita de gheata."Daca as ajunge pana acolo..."
Stiam ca nu am timp de pierdut.La ora 8 trebuia sa fiu la stancile din varf sau sa ies din perete.A urmat o portiune de stanca.Nu trebuia sa fac totul la intamplare ci sa ma bizui pe observatie si conditie fizica.Stiam ca nu trebuie sa incep urcusul pana ce soarele nu ajungea sa lumineze stancile din varf.Gheata era relativ moale,urcam fara popas,bazandu-ma pe varfurile frontale ale coltarilor pe care ii infigeam cu grija in gheata.Ma cataram respectand principiul celor 3 puncte.Dupa 100 m peretele disparu si am putut sa ma odihnesc.Pe teren combinat urcam oblic.La o surplomba m-am asigurat cu coarda.Stanca era plata,pt ca toate fisurile erau acoperite cu gheata.Numai o data am dat peste un piton.Wolfgang Axt si Werner Gross l-au lasat acolo la a doua urcare.M-am dus spre stanga,asa ca am pierdut varianta Axt.Ma cataram pe acolo pt ca mi se parea mai usor,Varianta originala era mai spre dreapta dar mi se parea periculoasa.Un perete stancos imi bloca drumul spre inaltimi.Puteam sa cobor spre varianta Axt.Cum aveam numai 2 pitoane profil,am batut unul,m-am asigurat,am urcat cat am putut,l-am batut pe al doilea,am facut rapel sa iau primul piton.De 5 ori am coborat si am urcat pana am ajuns sus.Am ajuns iar la varianta originala,dar zapada ca o pudra necesita atentie sporita.Atata timp cat ma puteam tine cu mana de staca si sa infig coltarii,eram insiguranta.De cate ori eram pe o portiune numai de gheata sau stanca,resimteam oboseala care ma cuprindea deodata.Am gasit o brana,am batut un piton,m-am asigurat si...am adormit.
Cand m-am trezit,m-am ingrozit cand am privit in jos.Eram in peretele nordic la 900 m mai sus de intrarea in traseu.Nu vroiam sa ma trezesc,am inchis ochii,vroiam sa adorm.Adormitul mi se parea cea mai minunata clipa a omenirii,dar n-am putut dormi.Pe ghetar in vale mergeau 2 oameni.Soarele trebuie sa fi fost la sud,pt ca umbra Droitilor cadea pe ei.Am scos manusa si am tras coarda sus.
Era o ora pana la varf si m-am ridicat.Eram odihnit,am traversat un pod de gheata si l-am parasit acolo unde un perete de stanca ducea spre doua turnuri,apoi in varf.De jos,aceste turnuri pareau a fi hornuri.Cu mainile pe stanca,cu coltarii in gheata am urcat fara popas pana sus.
Era o ora dupa pranz,cerul era fara nori inspre sud.Coboram.Fisurile si faptul ca eram singur facea ca acesta parte a turei sa fie cea mai periculoasa.Zapada era umeda ca o supa deasa.Tremuram cand aveam o fisura sub mine.La marginea ghetarului....vroiam sa rad.Vis-a-vis era cabana!Ma gandeam la ceva,nu mai stiu la ce,oricum nu ma pricepeam la acel domeniu la care ma gandeam. La 100 m m-amk intins pe iarba,langa izvor.M-am simtit eliberat de ceva,n-am mai plans de multa vreme,asa ca am facut rucsacul perna.
Nu ma gandeam la nimic.Simteam numai cum lacrimile imi redau echilibrul interior,ma trezisem la realitate.
* * * * * * * * * * * * * * * * *
In 17 iulie am fost invitat la reuniunea alpinistilor,ENSA,in Chamonix.Nu a trebuit sa ma gandesc mult si am plecat.Tata si mama au venit cu mine.Vroiau sa profite de vremea buna si sa imbine calatoria cu o vizita.Trei din fratii mei au trecut Alpii in Elvetia.Acolo isi castigau banii pt scoala.Erich si Siegfried faceau branza,Hubert era pastor.Calatoria prin Milano,Chivasso si Aosta a trecut foarte repede.Tata povestea intre timp de saptamanile petrecute acolo in razboi la intoarcerea in Italia.Unele sate le mai cunostea,cu toate ca se schimbasera multe intre timp.Incepand de la Coumayeur vedeam Montblanc-ul.O lumina prietenoasa il inconjura iar in varf mi se parea ca e zapada.
Seara ascultam prognoza meteo.Era buna,dar nu aveam partener.Ajuns in Chamonix,am hoinarit prin oras.Vaile Montblanc-ului erau mangaiate de ultimile raze de soare.In acesta seare mi-am descoperit dragostea pt peretele nordic al Droitilor.Nu-mi aminteam sa ma fi gandit vreodata la o ascensiune solitara,dar acum,la apus de soare,hotararea devenise trainica.In acest moment vedeam peretele intunecat si stancaria din varf in plin soare si dintr0o data am fost vrajit.Si ma minunam ca nu-i venise nimanui ideea sa urce singur.
Nimeni nu vorbea de perete,toti se plimbau in jurul meu cu fetele lor obisnuite : fata de vacanta,fata de birou,fata de muncitor.Isi fumau tigara sau isi sorbeau cafeaua in fata barului.A trebuit sa ies,ii urmaream pe fiecare cu frica,puteau sa-mi recunoasca "fata Droitilor".In dimineata urmatoare am plecat spre Argentiere.De acolo m-am urcat in caldarea cu acelesi nume.Parintii au plecat mai departe la fratii mei.Intre timp eram deja pe ghetar,care trebuia traversat pe sub Aiguille Verte.Soarele stralucea pe cer si zapada reflecta caldura.Un izvor se chinuia sa iasa la lumina printre urmele inca murdare.
Omul care mergea in fata mea se stergea din ce in ce mai tare cu maneca.Apoi se opri,ingenunche si sorbi nesatios din izvorul inghetat.Dinspre perete se auzi un zgomot neinteles,omul isi ridica capul ca si cand l-ar fi strigat cineva si apoi isi scufunda din nou gura in apa cristalina.Unele bucati de stanca,inmuiate de dezghet,cazura dinspre peretele Droitilor.M-am speriat ca si cand as fi fost lovit de ele. "La ora 8 trebuie sa fiu pe partea verticala sau sa ies din perete la timp",ma gandeam.
In caldarea Argentiere era din nou liniste.Inca o data ochii mei cercetau peretele.O jumatate de ora mai tarziu ma chinuiam sa intru in cabana plina de oameni.Pe coridor stateau cativa ghizi.
Am lasat rucsacul si m-am dus la bucatarie la Michel.Rase cu toata fata cand i-am intins mana."Droitii?",ma intreba imediat,"unde-i fratele tau?".Am scuturat din cap,"sunt singur".
Michel,fiul cabanierului era demult prietenul meu.Pe atunci era inca mic,dar singurul din cabana care vorbea nemteste.Intre timp studiase medicina,dar in schimb nu se schimbase deloc.Gunther si cu mine am incercat peretele acum 4 ani,dar dupa 200 m a trebuit sa ne dam batuti."Trebuie sa reveniti,din cauza Droitilor" spuse Michel la despartire.Acum eram din nou acolo.
-Droitii?,ma intreba inca o data.Am dat din cap afirmativ.
-Singur?
-Da,vreau sa incerc.
-Cam greu!
-Stiu,vreau numai sa incerc.
Michel rase cu toata gura si amandoi eram vrajiti de planul meu."Sa nu tradezi nimic!" l-am rugat.Michel lua binoclul.Mai tarziu imi arata patul,se scuza si disparu in cabana.In afara de fratele lui Michel nu cunosteam pe nimeni.Am luat hartile si caietul cabanei si am inceput sa le frunzaresc.Langa mine era un ghid care povestea ceva.Toti din jurul lui ascultau cu atentie.Nu cunosteam un cuvant frantuzeste,dar am bagat de seama ca era vorba de planul meu.M-am ridicat,am lasat totul asa pe masa si fara sa arunc o privire inapoi am iesit pe usa din spate.Afara langa cabana , era Michel.Pur si simplu nu puteam fi suparat pe el ca-mi tradase planul.Fara sa spuna un cuvant imi intinse binoclul.Ma uitam la perete,isa fratele lui Michel se interpuse intre perete si lentile.Se stramba.Ne-am jucat de-a boxul,apoi m-am dus sa mai verific o data echipamentul.
Michel aduse o pila si pt a treia oara am iesit afara,sa-mi pilesc coltarii.Ghizii care erau acolo au scimbat o privire scurta.Unul din ei ma batu pe umar,apoi s-au dus sa serveasca cina.Ramase numai Michel.Se aseza langa mine.Acum,la lasarea serii,ma incerca un sentiment de nesiguranta."Michel-am spus- Michel...eu nu voi urca maine".Se arata surprins.Ii spusesem ca vreau sa incerc,dar planul meu era altul.
In seara aceea nu am putut dormi.De cateva ori m-am plimbat din camera spre sala de mese.Acolo mai erau ceva oaspeti.Ma tot invarteam.Incet,se lasa linistea in cabana.Undeva se mai inchise un oblon.O seara in cabana ca toate altele,dar eram treaz.Gandul la perete m-a distrus,nu mai aveam echilibru interior.Michel mi-a promis ca ma scoala la timp."O sa fac peretele nordic,o sa ma trezesc odata cu ceilalti!".Stateam sub patura,vroiam sa dorm.Dar n-am putut.Era prea liniste,era locul prea ingust,prea cald,sau era peretele nordic care ma chema?In cabana era o liniste absurda.O liniste apasatoare ca inaintea furtunii.Cautam timpul care mai devrema era prea lung,apoi scurt si care acum disparuse cu desavarsire.Motaiam si ma gandeam la ceva.Era corect,ba fals,nici corect nici fals,ca tot ceea ce e gandit atunci cand motai.
1 noaptea-Michel trezi primii cataratori.Am tresarit speriat cu toate ca nu dormeam.
2 noaptea-iarasi au plecat unii...Argentiere,Verte,Triolet...poate chiar Courtes.Michel se opri si facu putina lumina spre perna mea.Cu ochii deschisi stateam sub patura imbracat cu pantalonii grosi de lana.Lumina unei lumanari la etajul inferior desena umbre grotesti pe perete.Minute fara zgomot,minute fara decizii,fara vointa,fara scop.Gandurile mi se invarteau in cap ca niste fantome.Michel trase patura de pe mine.Ma prefaceam ca dorm adanc.Cand au plecat cataratorii,m-am ridicat.M-am imbracat,mi-am luat rucsacul si m-am topit in noapte.
Trei lumini se apropiau de peretele nordic Triolet.Un ghid isi aprinse lanterna.Spre est era o geana de lumina.In timp ce ma apropiam de saritoarea caldarii ma gandeam la peretele nordic al Droitilor.Eram in forma maxima,vremea era buna si in rest nu putea nimic sa ma ingrijoreze.Noapte mi se pare uneori ceva ca fiind fara sens.Insa disperarea nu dura mai mult decat motaiala.Nimic din disperarea de mai devreme nu mai era cand am inceput urcusul.Treceam prin zapada.Pe peretele nordic Verte luminile erau deja sus.6 sau 8.Ruptura oblica era extrem de grea.In stanga era o limba de zapada care ajungea pana la patura de zapada de mai sus.O pojghita subtire de gheata era pe stanca , care mi-a captat toata atentia.De trei ori a fost urcat peretele,precedentii cataratori au avut nevoie de 2-5 zile.Am lasat in urma pojghita de gheata."Daca as ajunge pana acolo..."
Stiam ca nu am timp de pierdut.La ora 8 trebuia sa fiu la stancile din varf sau sa ies din perete.A urmat o portiune de stanca.Nu trebuia sa fac totul la intamplare ci sa ma bizui pe observatie si conditie fizica.Stiam ca nu trebuie sa incep urcusul pana ce soarele nu ajungea sa lumineze stancile din varf.Gheata era relativ moale,urcam fara popas,bazandu-ma pe varfurile frontale ale coltarilor pe care ii infigeam cu grija in gheata.Ma cataram respectand principiul celor 3 puncte.Dupa 100 m peretele disparu si am putut sa ma odihnesc.Pe teren combinat urcam oblic.La o surplomba m-am asigurat cu coarda.Stanca era plata,pt ca toate fisurile erau acoperite cu gheata.Numai o data am dat peste un piton.Wolfgang Axt si Werner Gross l-au lasat acolo la a doua urcare.M-am dus spre stanga,asa ca am pierdut varianta Axt.Ma cataram pe acolo pt ca mi se parea mai usor,Varianta originala era mai spre dreapta dar mi se parea periculoasa.Un perete stancos imi bloca drumul spre inaltimi.Puteam sa cobor spre varianta Axt.Cum aveam numai 2 pitoane profil,am batut unul,m-am asigurat,am urcat cat am putut,l-am batut pe al doilea,am facut rapel sa iau primul piton.De 5 ori am coborat si am urcat pana am ajuns sus.Am ajuns iar la varianta originala,dar zapada ca o pudra necesita atentie sporita.Atata timp cat ma puteam tine cu mana de staca si sa infig coltarii,eram insiguranta.De cate ori eram pe o portiune numai de gheata sau stanca,resimteam oboseala care ma cuprindea deodata.Am gasit o brana,am batut un piton,m-am asigurat si...am adormit.
Cand m-am trezit,m-am ingrozit cand am privit in jos.Eram in peretele nordic la 900 m mai sus de intrarea in traseu.Nu vroiam sa ma trezesc,am inchis ochii,vroiam sa adorm.Adormitul mi se parea cea mai minunata clipa a omenirii,dar n-am putut dormi.Pe ghetar in vale mergeau 2 oameni.Soarele trebuie sa fi fost la sud,pt ca umbra Droitilor cadea pe ei.Am scos manusa si am tras coarda sus.
Era o ora pana la varf si m-am ridicat.Eram odihnit,am traversat un pod de gheata si l-am parasit acolo unde un perete de stanca ducea spre doua turnuri,apoi in varf.De jos,aceste turnuri pareau a fi hornuri.Cu mainile pe stanca,cu coltarii in gheata am urcat fara popas pana sus.
Era o ora dupa pranz,cerul era fara nori inspre sud.Coboram.Fisurile si faptul ca eram singur facea ca acesta parte a turei sa fie cea mai periculoasa.Zapada era umeda ca o supa deasa.Tremuram cand aveam o fisura sub mine.La marginea ghetarului....vroiam sa rad.Vis-a-vis era cabana!Ma gandeam la ceva,nu mai stiu la ce,oricum nu ma pricepeam la acel domeniu la care ma gandeam. La 100 m m-amk intins pe iarba,langa izvor.M-am simtit eliberat de ceva,n-am mai plans de multa vreme,asa ca am facut rucsacul perna.
Nu ma gandeam la nimic.Simteam numai cum lacrimile imi redau echilibrul interior,ma trezisem la realitate.
O metoda de orientare mai putin stiuta
Orientarea dupa Luna si ceas
Este o metoda putin cunoscuta publicului.Este folosita numai noaptea pentru aflarea directiei N-S.La inceput este mai greu de facut orientarea,dar cu timpul,datorita experientei si exercitiilor repetate,orientarea se face cu o acuratete mare si in timp scurt.
* Se imparte din vedere discul Lunii in 12 parti,apreciindu-se cate parti sunt vizibile. Daca Luna "creste"(are forma literei D,adica are curba vizibila spre dreapta),numarul de parti vizibile apreciat se scade din ora la care se face observatia.
* daca Luna "scade"(are forma inversa literei D,avand curba vizibila spre stanga),
atunci numarul de parti vizibile se aduna la ora la care se face observatia.
Suma sau diferenta astfel obtinuta,ne va indica ora la care Soarele se va gasi in acel loc,in care la ora observarii se afla Luna.Considerand Luna drept Soare,se obtine directia Sud,asa cum se determina in cazul orientarii dupa Soare si ceas.
Singurul dezavantaj este ca nu toate noptile sunt cu Luna.
NOTA : cand e Luna plina sau Luna noua,se considera ca se vad 12 parti:la patrar 6 parti.De multe ori,din Luna sa vade mai mult de jumatate,adica are o curbura mai mare(stanga/dreapta) so o curbura mai mica in partea opusa.Partile vizibile,8-9,se aduna sau se scad din ora la care se face observatia tinand cont de curba cea mai mare.
Am prezentat aceasta metoda pt ca e putin stiuta si consider ca merita sa intre in randul cunostintelor noastre,fie numai pt a ne distra,sau pt cei pasionati de aceste metode.
In continuare o sa prezint si metoda orientarii cu ceasul si Soarele pt cei care nu o stiu , dar si pt cei care au uitat-o.
Orientarea cu ceasul si Soarele
Se indreapta acul orar in directia Soarelui,tinand ceasul paralel cu solul. Linia imaginara,bisectoare,care imparte unghiul dintre acul orar si ora 12 , ne va indica Sudul.
Ex : este ora 14.Se indreapta acul orar indicand cifra 2 spre Soare.Tragem o linie (bisectoare) imaginara intre acul orar si cifra 12 => Sudul e in directia orei 13,respectiv cifra 1 de pe ecranul ceasului.
Este o metoda putin cunoscuta publicului.Este folosita numai noaptea pentru aflarea directiei N-S.La inceput este mai greu de facut orientarea,dar cu timpul,datorita experientei si exercitiilor repetate,orientarea se face cu o acuratete mare si in timp scurt.
* Se imparte din vedere discul Lunii in 12 parti,apreciindu-se cate parti sunt vizibile. Daca Luna "creste"(are forma literei D,adica are curba vizibila spre dreapta),numarul de parti vizibile apreciat se scade din ora la care se face observatia.
* daca Luna "scade"(are forma inversa literei D,avand curba vizibila spre stanga),
atunci numarul de parti vizibile se aduna la ora la care se face observatia.
Suma sau diferenta astfel obtinuta,ne va indica ora la care Soarele se va gasi in acel loc,in care la ora observarii se afla Luna.Considerand Luna drept Soare,se obtine directia Sud,asa cum se determina in cazul orientarii dupa Soare si ceas.
Singurul dezavantaj este ca nu toate noptile sunt cu Luna.
NOTA : cand e Luna plina sau Luna noua,se considera ca se vad 12 parti:la patrar 6 parti.De multe ori,din Luna sa vade mai mult de jumatate,adica are o curbura mai mare(stanga/dreapta) so o curbura mai mica in partea opusa.Partile vizibile,8-9,se aduna sau se scad din ora la care se face observatia tinand cont de curba cea mai mare.
Am prezentat aceasta metoda pt ca e putin stiuta si consider ca merita sa intre in randul cunostintelor noastre,fie numai pt a ne distra,sau pt cei pasionati de aceste metode.
In continuare o sa prezint si metoda orientarii cu ceasul si Soarele pt cei care nu o stiu , dar si pt cei care au uitat-o.
Orientarea cu ceasul si Soarele
Se indreapta acul orar in directia Soarelui,tinand ceasul paralel cu solul. Linia imaginara,bisectoare,care imparte unghiul dintre acul orar si ora 12 , ne va indica Sudul.
Ex : este ora 14.Se indreapta acul orar indicand cifra 2 spre Soare.Tragem o linie (bisectoare) imaginara intre acul orar si cifra 12 => Sudul e in directia orei 13,respectiv cifra 1 de pe ecranul ceasului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
