O jumatate de ora de somn (Reinhold Messner) "Gradul 7" 1973,Munchen

As fi vrut sa scriu un articol,dar m-am limitat numai la a traduce.Am dorit sa redau vremurile de altadata.Pt ca fiecare din noi sa isi extraga ceea ce crede de cuviinta.



* * * * * * * * * * * * * * * * *

In 17 iulie am fost invitat la reuniunea alpinistilor,ENSA,in Chamonix.Nu a trebuit sa ma gandesc mult si am plecat.Tata si mama au venit cu mine.Vroiau sa profite de vremea buna si sa imbine calatoria cu o vizita.Trei din fratii mei au trecut Alpii in Elvetia.Acolo isi castigau banii pt scoala.Erich si Siegfried faceau branza,Hubert era pastor.Calatoria prin Milano,Chivasso si Aosta a trecut foarte repede.Tata povestea intre timp de saptamanile petrecute acolo in razboi la intoarcerea in Italia.Unele sate le mai cunostea,cu toate ca se schimbasera multe intre timp.Incepand de la Coumayeur vedeam Montblanc-ul.O lumina prietenoasa il inconjura iar in varf mi se parea ca e zapada.

Seara ascultam prognoza meteo.Era buna,dar nu aveam partener.Ajuns in Chamonix,am hoinarit prin oras.Vaile Montblanc-ului erau mangaiate de ultimile raze de soare.In acesta seare mi-am descoperit dragostea pt peretele nordic al Droitilor.Nu-mi aminteam sa ma fi gandit vreodata la o ascensiune solitara,dar acum,la apus de soare,hotararea devenise trainica.In acest moment vedeam peretele intunecat si stancaria din varf in plin soare si dintr0o data am fost vrajit.Si ma minunam ca nu-i venise nimanui ideea sa urce singur.

Nimeni nu vorbea de perete,toti se plimbau in jurul meu cu fetele lor obisnuite : fata de vacanta,fata de birou,fata de muncitor.Isi fumau tigara sau isi sorbeau cafeaua in fata barului.A trebuit sa ies,ii urmaream pe fiecare cu frica,puteau sa-mi recunoasca "fata Droitilor".In dimineata urmatoare am plecat spre Argentiere.De acolo m-am urcat in caldarea cu acelesi nume.Parintii au plecat mai departe la fratii mei.Intre timp eram deja pe ghetar,care trebuia traversat pe sub Aiguille Verte.Soarele stralucea pe cer si zapada reflecta caldura.Un izvor se chinuia sa iasa la lumina printre urmele inca murdare.

Omul care mergea in fata mea se stergea din ce in ce mai tare cu maneca.Apoi se opri,ingenunche si sorbi nesatios din izvorul inghetat.Dinspre perete se auzi un zgomot neinteles,omul isi ridica capul ca si cand l-ar fi strigat cineva si apoi isi scufunda din nou gura in apa cristalina.Unele bucati de stanca,inmuiate de dezghet,cazura dinspre peretele Droitilor.M-am speriat ca si cand as fi fost lovit de ele. "La ora 8 trebuie sa fiu pe partea verticala sau sa ies din perete la timp",ma gandeam.

In caldarea Argentiere era din nou liniste.Inca o data ochii mei cercetau peretele.O jumatate de ora mai tarziu ma chinuiam sa intru in cabana plina de oameni.Pe coridor stateau cativa ghizi.

Am lasat rucsacul si m-am dus la bucatarie la Michel.Rase cu toata fata cand i-am intins mana."Droitii?",ma intreba imediat,"unde-i fratele tau?".Am scuturat din cap,"sunt singur".

Michel,fiul cabanierului era demult prietenul meu.Pe atunci era inca mic,dar singurul din cabana care vorbea nemteste.Intre timp studiase medicina,dar in schimb nu se schimbase deloc.Gunther si cu mine am incercat peretele acum 4 ani,dar dupa 200 m a trebuit sa ne dam batuti."Trebuie sa reveniti,din cauza Droitilor" spuse Michel la despartire.Acum eram din nou acolo.

-Droitii?,ma intreba inca o data.Am dat din cap afirmativ.

-Singur?

-Da,vreau sa incerc.

-Cam greu!

-Stiu,vreau numai sa incerc.

Michel rase cu toata gura si amandoi eram vrajiti de planul meu."Sa nu tradezi nimic!" l-am rugat.Michel lua binoclul.Mai tarziu imi arata patul,se scuza si disparu in cabana.In afara de fratele lui Michel nu cunosteam pe nimeni.Am luat hartile si caietul cabanei si am inceput sa le frunzaresc.Langa mine era un ghid care povestea ceva.Toti din jurul lui ascultau cu atentie.Nu cunosteam un cuvant frantuzeste,dar am bagat de seama ca era vorba de planul meu.M-am ridicat,am lasat totul asa pe masa si fara sa arunc o privire inapoi am iesit pe usa din spate.Afara langa cabana , era Michel.Pur si simplu nu puteam fi suparat pe el ca-mi tradase planul.Fara sa spuna un cuvant imi intinse binoclul.Ma uitam la perete,isa fratele lui Michel se interpuse intre perete si lentile.Se stramba.Ne-am jucat de-a boxul,apoi m-am dus sa mai verific o data echipamentul.

Michel aduse o pila si pt a treia oara am iesit afara,sa-mi pilesc coltarii.Ghizii care erau acolo au scimbat o privire scurta.Unul din ei ma batu pe umar,apoi s-au dus sa serveasca cina.Ramase numai Michel.Se aseza langa mine.Acum,la lasarea serii,ma incerca un sentiment de nesiguranta."Michel-am spus- Michel...eu nu voi urca maine".Se arata surprins.Ii spusesem ca vreau sa incerc,dar planul meu era altul.

In seara aceea nu am putut dormi.De cateva ori m-am plimbat din camera spre sala de mese.Acolo mai erau ceva oaspeti.Ma tot invarteam.Incet,se lasa linistea in cabana.Undeva se mai inchise un oblon.O seara in cabana ca toate altele,dar eram treaz.Gandul la perete m-a distrus,nu mai aveam echilibru interior.Michel mi-a promis ca ma scoala la timp."O sa fac peretele nordic,o sa ma trezesc odata cu ceilalti!".Stateam sub patura,vroiam sa dorm.Dar n-am putut.Era prea liniste,era locul prea ingust,prea cald,sau era peretele nordic care ma chema?In cabana era o liniste absurda.O liniste apasatoare ca inaintea furtunii.Cautam timpul care mai devrema era prea lung,apoi scurt si care acum disparuse cu desavarsire.Motaiam si ma gandeam la ceva.Era corect,ba fals,nici corect nici fals,ca tot ceea ce e gandit atunci cand motai.

1 noaptea-Michel trezi primii cataratori.Am tresarit speriat cu toate ca nu dormeam.

2 noaptea-iarasi au plecat unii...Argentiere,Verte,Triolet...poate chiar Courtes.Michel se opri si facu putina lumina spre perna mea.Cu ochii deschisi stateam sub patura imbracat cu pantalonii grosi de lana.Lumina unei lumanari la etajul inferior desena umbre grotesti pe perete.Minute fara zgomot,minute fara decizii,fara vointa,fara scop.Gandurile mi se invarteau in cap ca niste fantome.Michel trase patura de pe mine.Ma prefaceam ca dorm adanc.Cand au plecat cataratorii,m-am ridicat.M-am imbracat,mi-am luat rucsacul si m-am topit in noapte.

Trei lumini se apropiau de peretele nordic Triolet.Un ghid isi aprinse lanterna.Spre est era o geana de lumina.In timp ce ma apropiam de saritoarea caldarii ma gandeam la peretele nordic al Droitilor.Eram in forma maxima,vremea era buna si in rest nu putea nimic sa ma ingrijoreze.Noapte mi se pare uneori ceva ca fiind fara sens.Insa disperarea nu dura mai mult decat motaiala.Nimic din disperarea de mai devreme nu mai era cand am inceput urcusul.Treceam prin zapada.Pe peretele nordic Verte luminile erau deja sus.6 sau 8.Ruptura oblica era extrem de grea.In stanga era o limba de zapada care ajungea pana la patura de zapada de mai sus.O pojghita subtire de gheata era pe stanca , care mi-a captat toata atentia.De trei ori a fost urcat peretele,precedentii cataratori au avut nevoie de 2-5 zile.Am lasat in urma pojghita de gheata."Daca as ajunge pana acolo..."

Stiam ca nu am timp de pierdut.La ora 8 trebuia sa fiu la stancile din varf sau sa ies din perete.A urmat o portiune de stanca.Nu trebuia sa fac totul la intamplare ci sa ma bizui pe observatie si conditie fizica.Stiam ca nu trebuie sa incep urcusul pana ce soarele nu ajungea sa lumineze stancile din varf.Gheata era relativ moale,urcam fara popas,bazandu-ma pe varfurile frontale ale coltarilor pe care ii infigeam cu grija in gheata.Ma cataram respectand principiul celor 3 puncte.Dupa 100 m peretele disparu si am putut sa ma odihnesc.Pe teren combinat urcam oblic.La o surplomba m-am asigurat cu coarda.Stanca era plata,pt ca toate fisurile erau acoperite cu gheata.Numai o data am dat peste un piton.Wolfgang Axt si Werner Gross l-au lasat acolo la a doua urcare.M-am dus spre stanga,asa ca am pierdut varianta Axt.Ma cataram pe acolo pt ca mi se parea mai usor,Varianta originala era mai spre dreapta dar mi se parea periculoasa.Un perete stancos imi bloca drumul spre inaltimi.Puteam sa cobor spre varianta Axt.Cum aveam numai 2 pitoane profil,am batut unul,m-am asigurat,am urcat cat am putut,l-am batut pe al doilea,am facut rapel sa iau primul piton.De 5 ori am coborat si am urcat pana am ajuns sus.Am ajuns iar la varianta originala,dar zapada ca o pudra necesita atentie sporita.Atata timp cat ma puteam tine cu mana de staca si sa infig coltarii,eram insiguranta.De cate ori eram pe o portiune numai de gheata sau stanca,resimteam oboseala care ma cuprindea deodata.Am gasit o brana,am batut un piton,m-am asigurat si...am adormit.

Cand m-am trezit,m-am ingrozit cand am privit in jos.Eram in peretele nordic la 900 m mai sus de intrarea in traseu.Nu vroiam sa ma trezesc,am inchis ochii,vroiam sa adorm.Adormitul mi se parea cea mai minunata clipa a omenirii,dar n-am putut dormi.Pe ghetar in vale mergeau 2 oameni.Soarele trebuie sa fi fost la sud,pt ca umbra Droitilor cadea pe ei.Am scos manusa si am tras coarda sus.

Era o ora pana la varf si m-am ridicat.Eram odihnit,am traversat un pod de gheata si l-am parasit acolo unde un perete de stanca ducea spre doua turnuri,apoi in varf.De jos,aceste turnuri pareau a fi hornuri.Cu mainile pe stanca,cu coltarii in gheata am urcat fara popas pana sus.

Era o ora dupa pranz,cerul era fara nori inspre sud.Coboram.Fisurile si faptul ca eram singur facea ca acesta parte a turei sa fie cea mai periculoasa.Zapada era umeda ca o supa deasa.Tremuram cand aveam o fisura sub mine.La marginea ghetarului....vroiam sa rad.Vis-a-vis era cabana!Ma gandeam la ceva,nu mai stiu la ce,oricum nu ma pricepeam la acel domeniu la care ma gandeam. La 100 m m-amk intins pe iarba,langa izvor.M-am simtit eliberat de ceva,n-am mai plans de multa vreme,asa ca am facut rucsacul perna.

Nu ma gandeam la nimic.Simteam numai cum lacrimile imi redau echilibrul interior,ma trezisem la realitate.