Cate ceva despre Capra Neagra

"Cele mai frumoase trofee cunoscute in lume sunt din Carpatii romanesti"

(M.A. Coutturier)



Am dorit sa readuc in prim plan scriind acest articol pe acea fiinta minunata care ne umple sufletul cu un adanc sentiment de emotie atunci cand o vedem zburand peste stanci. Si nu voi vorbi despre vanatoare, un subiect delicat pentru noi, ci despre unele lucruri stiute de unii, nestiute de altii, dar care merita spuse, pentru a intregi cunostintele noastre despre ea.

Acest articol este rodul unor cautari prin diferite carti si reviste romanesti si straine, google, numai pentru a compara informatiile. Pentru ca intr-adevar, dintre toate 'rasele' raspandite in insule mai mari sau mai mici in Pirinei, Abruzzi, Alpi, Carpati, Caucaz, asia Mica, Noua Zeelanda, rasa care inca supravietuieste in Carpatii nostri este cea mai aleasa: ea se distinge mult prin marimea si greutatea corpului, prin marimea coarnelor, prin vigoare.

COARNELE



De la inceput trebuie facuta precizarea ca "trofeu" se considera coarnele de la ambele sexe. Ele nu se schimba anual, raman acolo pana la sfarsitul vietii, atat la mascul cat si la femela. Coarnele sunt goale pe dinauntru, formate din teci suprapuse, din aceeasi substanta ca si copitele, nu au calciu, contin sulf si azot. Deosebirea este ca tapul are coarnele mai groase si au o curbura mai mare.

Coarnele incep sa creasca de la varsta de 60 de zile. Abia la 90 de zile incepe formarea coarnelor, asa cum le vedem noi. Primavara creste, apoi in cealalta perioada a anului cresterea stagneaza si se formeaza inelul anual. Cepul osos (prelungirea osului frontal) creste si impinge in sus cornul, formand inelul anual. Numarand aceste inele (chiar si un neavizat poate) aflam varsta animalului.





AUZUL

Este deosebit de dezvoltat fata de cel al altor animale. Acest lucru se datoreste faptului ca animalul traieste in gol alpin, spatiu ei vital fiind mai deschis, si auzul trebuie sa-i confere o siguranta mai mare.

Pe langa asta, ea se confrunta si cu zgomote puternice, tunete, avalanse, latratul cainilor, urletele ciobanilor. Ea s-a obisnuit cu aceste zgomote, dar cu pretul stresului care nu a ocolit-o, aceste repercursiuni facandu-se simtite in grosimea si marimea mai mica a coarnelor.

Capra Neagra sesizeaza foarte bine anumite zgomote, acele zgomote care nu fac parte in mod obisnuit din mediul ei de viata: distinge foarte bine zgomotul produs de un piolet in gheata sau stanca, batul de schi in zapada, fasaitul de bocanci cu parazapezi in zapada, inlaturarea unei crengi de jneapan, frecatul mannilor de hanorac atunci cand mergem, stropii de ploaie care cad pe pelerina de ploaie.

Daca reusim sa ne apropiem si sa o pozam este numai din cauza ca ea stie sa distinga un vanator de un turist. de aceea sta linistita pe stanca fiind convinsa ca nu o putem ajunge. Ar mai fi o posibilitate sa ne apropiem, dar numai daca bate vantul tare dinspre ea inspre noi, vantul acoperind zgomotele si inlaturand mirosul de om.

Altfel ne simte cu siguranta.







VEDEREA



Vederea prezinta o adaptare specifica ecosistemului in care traieste si este mult influentata de golul alpin in care toate nuantele si culorile se schimba zilnic, sa nu mai spun de la un anotimp la altul. Datorita zapezii de grosime si consistenta diferita asezata pe versantii muntilor, zapada asezata pe diverse planuri si unghiuri, lumina se reflecta in toate directiile. Capra Neagra are foarte putin fosfor in retina deoarece nu are nevoie sa vada noaptea, cand ea se odihneste de fapt.

Pupila este aplatizata si are de cele mai multe ori forma eliptica, ca la pisica. In schimb nu vede departe. Daca o vedem cocotata pe o stanca si privind in vale, nu inseamna ca urmareste miscarile de jos ci este o stare de beatitudine, care se pare ca este specifica speciei. Unghiul de vedere este foarte mare, asa ca nu-i scapa nici o miscare din lataral.





MIROSUL



O fereste de multi dusmani. De cele mai multe ori dispare si nu vedem decat urmele. despre miros nu se stiu multe.

Insa cele trei simturi, mirosul, auzul, vazul, o ajuta pe capra sa-si formeze o asa-zisa distanta "tampon" intre ea si o sursa pe care ea o considera generator de pericol. Aceasta distanta ar fi de 150-200 metri. Se spune ca un animal batran, pe langa care a suierat un glont, nu ne va lasa sa ne apropiem mai mult.

O exceptie este atunci cand este ceata: ceata propaga bine lumina, zgomotul si mirosul catre animal. Pe ceata, aceasta distanta tampon creste semnificativ. Daca ne simte, scoate un suierat strident prin apasarea puternica a aerului prin nari. astfel ne avertizeaza de prezenta ei, uneori loveste cu pamantul cu picioarele din fata.

COPITELE



Si copitele au un rol mare, chiar foarte mare. Se deosebesc total de cele ale altor animale copitate. Copita ete de fapt o paricopita. Are margini taioase si prelungi, margini care se vad bine in urma imprimata in solul moale. Se vede ca un sant ingust care inconjoara copita. In interiorul acestei margini se afla o zona concava in care se afla o pernita asemanatoare cu cea de caine, fiint totusi mai consistenta.



Copita face priza ca o ventuza pe stanca umeda si pe gheata, prin apasare. in spate, are doi asa-zisi "coltari", fiecare formati din cate cinci lamele ascutite care se desfac in evantai si adera pe gheata si stanca atat de puternic incat opresc in loc animalul imediat ce au luat contact cu solul. in captivitate, lipsita de miscare, acesti coltari cresc atat de mult intinzandu-se sub copita, incat capra nici nu mai poate sta in picioare.





Creierul ei contine cu 30% mai mult fosfor decat al omului, asa ca sa nu ne punem intrebarea de ce nu se dezechilibraza niciodata. Chiar daca zboara peste stanci (trasee stabilite), zonele unde copita face contact cu solul au fost testate de zeci si sute de ori si capra e sigura ca brana sau priza nu cedeaza nici de la salturi de 7 metri.





ALBINISMUL



De multe ori vedem animale de o anumita specie care sunt albe. Este vorba de albinism, care se datoreaza lipsei totale de pigmenti din firul de par. Se cunosc in lume cazuri in care au fost impuscate capre negre cu blana complet alba.

Legenda sau nu, se pare ca impuscarea unui asemenea animal aduce moartea vanatorului in maximum 1 an (R. Roesler). Ca argumente sunt amintiti printul Rudolf al Austriei, arhiducele Franz Ferdinand si...Nicolae Ceausescu.